Centrul angajaţilor străzii din DPC

Direcţia pentru Protecţia Copilului, un fel de subdivizie a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială… s-a hotărât să marcheze un fel de sărbătoare a unui segment din preocupările direcţiei. A fost Ziua Internaţională a Copiilor Străzii. O manifestare stranie, credem noi, de care nu sunt răspunzători cei din Baia Mare, nici chiar din România. Nu ştim după ce criterii se aleg aceste manifestări, dar, atunci când ai în vedere nevoile, suferinţele unor copii…Cu o zi înainte a fost Ziua internaţională a fericirii, iar ceva mai înainte Ziua mondială a apei.

DPC Maramureş a ales să iasă în faţa presei pentru a arăta “ce şi cum” în materie de Copii ai Străzii. A fost ceva fără cap şi coadă!

În timp ce sărbătoream ziua fericirii, adică stăteam la o conferinţă de presă şi visam la zile mai călduroase, am aflat de intenţia DPC de a organiza, în sfârşit, o conferinţă de presă, pe o tema mereu actuală, copii străzii.

În redacţie, pe mail-urile celor care trudesc la minunatul nostru săptămânal, nu am găsit nici o invitaţie la conferinţa-eveniment (prin faptul că sunt foarte rare). Ne-am dus, mai mult de curiozitate.

Există în Baia Mare un Centru de Primire în Regim de Urgenţă a Copiilor Străzii, în spatele Policlinicii 2. O viluţă ce a fost reabilitată pe bani mulţi, o poveste care a fost spusă la vremea ei. Cert este că din februarie 2012, acest Centru este funcţional şi teoretic ar trebui să fie util în problematica copiilor străzii.

La poartă, un gardian ne-a întâmpinat cu un chip neutru. Cu o mână ne-a indicat unde are loc conferinţa de presă. Acolo, directorul celei mai mari instituţii bugetare din judeţ, Nicolae Boitor, ne-a întâmpinat cu un zâmbet reţinut. I-am spus că am venit, deşi nu am fost invitaţi. A fost „surprins” şi a chemat-o pe „fata” care se ocupă de chestii din astea. A apărut o fătucă cu papion la gât, cu o ţinută corectă, respectiv o fustă mulată pe corp, taman potrivită pentru o întrunire pe tema copiilor străzii. Eleganţa şi detaşarea celor de la DPC ne arată de ce sistemul merge „perfect”, „ca uns”, iar copii nefericiţi zburdă pe străzile oraşului şi ale judeţului. Scuze şi schimburi de amabilităţi.

O sală mică, cu scaune din aluminiu, tari, dar solide, o plasmă pe un perete, parchet ca scos din cutie, scară sub formă de spirală, un Centru elegant şi funcţional. Singura chestie ce lipsea de pe acolo, copiii străzii.

Boitor a citit de pe nişte hârtii ce semnificaţie are Ziua, ce bine este la Centru, a spus chiar şi o statistică, vreo 45 de copii ai străzii care au trecut pe acolo de la deschidere, în 2012. Iar în acest an, a fost în 5 martie un copil al străzii, cazat acolo. Incredibil!Ditamai căsocul, cu condiţii foarte bune, adăposteşte angajaţii acestui Centru, respectiv un şef de Centru (evident), un asistent, trei îngrijitori, gardienii. Serviciul este permanent. Ne şi închipuim cum îşi petrec timpul de lucru cei plătiţi acolo. Media salariilor nu este mare, undeva la 1.000 de lei pe lună, dar atunci când nu faci nimic…Iniţial am vrut să dăm câteva citate din Boitor, dar nu are rost.

Situaţia este cam aşa: DPC are încheiat un protocol cu SPAS şi cu Poliţia lui Mărincaş şi Poliţia locală.

Potrivit protocolului, Poliţia lui Mărincaş şi cea Locală adună copiii străzii şi îi aduc la SPAS sau DPC. Pe timp de zi, copiii străzii sunt duşi la Centrul Romani, administrat de SPAS. Peste noapte, copiii străzii ar trebui aduşi la acest Centru, iar la sfârşit de săptămână, toţi copiii străzii ar trebui aduşi la acest Centru, care are un fel de permanenţă. Nu se întâmplă aşa! La Romani e full, aici pustiu. Acolo activitate, aici… L-am întrebat pe cel poreclit „împăratul copiilor” de ce nu sunt copii în Centrul care a costat sute de mii de euro. În afară de explicaţia că organigrama acestui Centru este doar pe jumătate ocupată din motiv de blocaj de angajare, nu a spus nimic. S-a ferit să spună dacă e cineva vinovat de faptul că oraşul este plin de copii ai străzii, la magazinele mari, seara în Gară, loc în care se trage din greu la punga cu aurolac, şi cine mai ştie ce grozăvii se întâmplă.

Poliţia lui Mărincaş şi cea Locală, numai de bine, probabil ei ar trebui să aducă copiii care cerşesc şi care stau pe străzi. Pe de altă parte, ce fac cei de la DPC, şefii şi purtătoarele de cuvânt ori de funcţii?Daţi-vă demisia şi mergeţi acasă!Asta nu e protecţie a copilului, este o modalitate de a omorî sistemul. Şefii se protejează pe ei, majoritatea angajaţilor din DGASPC se protejează pe ei, îi doare în cot de copiii străzii, de cei bolnavi, de cei orfani. Slujbaşi ce iau bani de la stat de-a moaca!Nu trebuie să fim crezuţi pe cuvânt, realitatea întrece orice se spune de DPC. Zilnic, aproape, se raportează câte o porcărie care are ca subiect un copil. Abuzuri sexuale, fizice, psihice, în care, de multe ori, sunt implicaţi cei care ar trebui să-i îngrijească. Şi astea sunt cazurile de care se aude. Numai Bunul Dumnezeu ştie ce e dincolo de porţile acestor instituţii.

La final, l-am întrebat pe Boitor, deoarece a postat pe site-ul DGASPC un comunicat de presă legat de povestea cu fata de 20 de ani din Sighet, cea legată de un scaun, de fapt un comunicat de presă scanat şi pus acolo, cu semnătura şi ştampila DGASPC, l-am întrebat de acel comunicat.

Glumeţ directorul! În chestia aia, Boitor afirmă că acest caz a fost rezolvat.

Minciuni! Nu este adevărat. Nu are un răspuns de la Ministerul Sănătăţii şi nu a ţinut cont de concluziile celor din subordinea lui, cei care au verificat. Pentru Boitor nu este nimeni vinovat, că nu are….E criminal! O fată cu retard mintal sever este chinuită de nişte nesimţiţi ce mai iau şi bani pentru acest serviciu. Iar directorul e senin când afirmă că nu poate să ia măsuri pentru că nu are nu ştiu ce hârtii şi îi este frică de un posibil proces cu cei sancţionaţi. Noi i-am fi dat afară! Dar noi suntem nişte ziarişti nesimţiţi, care nu înţelegem sensibilitatea celor care chinuiesc copii, şi aşa chinuiţi de o soartă nedreaptă.

„Unul dintre cazurile mediatizate la sfârşitul lunii februarie şi-a găsit rezolvarea. Vorbim de această dată de cazul fetei în vârstă de 20 de ani, cu dizabilităţi, legată de scaun de personalul Casei de Tip Familial „Ştefan cel Mare” din Sighetu Marmaţiei. Pentru tânăra beneficiară a unei măsuri s-a dispus, la recomandarea medicilor specialişti, pe lângă tratamentul medical, ca în momentul în care se decompensează şi devine un pericol pentru ea şi pentru ceilalţi beneficiari, să se ia şi măsura de contenţionare. În casele de tip familial există o procedură pentru aplicarea măsurii de contenţionare, care se realizează conform prevederilor Legii nr. 487/2002 privind Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, republicată.

Asistenţii sociali din cadrul aparatului propriu al D.G.A.S.P.C. Maramureş au solicitat Serviciului de Asistenţă Socială Adulţi, identificarea unui loc într-un centru de recuperare, corespunzător nevoilor de îngrijire ale tinerei, raportat şi la starea ei de sănătate.”

Comunicatul de presă al D.G.A.S.P.C. Maramureş, director general Nicolae Boitor