Centenarul nașterii Arhiepiscopului Justinian

În 28 mai 1921, în zi de mare praznic, de „Duminica tuturor sfinților”, la ora 10, când clopotele din satul Plopiș chemau creștinii la Sfânta Biserică, se năștea, într-o familie de țărani credincioși, Ioan Chira, cel care avea să devină Arhiepiscopul Justinian. În 28 mai, ÎPS Justinian ar fi împlinit 100 de ani, prilej cu care Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului organizează mai multe evenimente.

   

Preasfinţitul Justinian Chi­ra s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiş din judeţul Maramureş, din­tr-o familie de ţărani evlavioşi, la botez primind numele de Ioan.
A urmat şcoala primară în satul natal (1928-1934). Între 1934-1941, a fost reţinut acasă de părinţi pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului ortodox de băieţi „Simion Ştefan” din Cluj. Mânat de dragostea de
a-L sluji cât mai bine pe Dumne­zeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, ca frate de mă­năstire, în 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Justinian (in 1942). La 15 august 1942, a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mănăstirea Rohia de către P.S. Nicolae Colan Episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului. Între 22 noiembrie 1942 și 10 martie 1943, este încorporat, în ciuda hainei clericale, în armata maghiară la Mişcolţ.
În împreju­rările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mă­năstirea Rohia trăiau într-o înfrigurată nădejde: eliberarea ţării şi a Transilvaniei. În zorii în care această speranţă devenea o certitudine, este numit stareţ la Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de 23 de ani, Justinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaş, aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate şi rodnice stăreţii.
Sărbătorirea hramului mănăstirii, la 15 august 1944, s-a desfăşurat într-o atmosferă sufletească ne­maiîntâlnită. Episcopul Nicolae Colan, înţelept şi înflăcărat patriot, a slujit cu mare fast, reaprinzând speranţele eliberării în sufletele credincioşilor.

Obştea monahală era alcătuită din șapte persoane, dintre care cinci foarte tineri, Episcopul Nicolae Colan i-a încurajat, afirmând: „Sun­tem convinși că ….se va forma aici un focar de viaţă du­hovnicească demnă de tradiţia mănăstirilor româneşti”. Viziunea a fost pe deplin confirmată.

Noul stareţ a ştiut să reînvie viaţa monahală după regulile stabilite de întemeietorii monahismului ortodox. În cei aproape 30 de ani de stăreţie, Bunul Dumnezeu l-a ajutat să realizeze lucruri minunate atât pe plan duhovnicesc, cât şi pe plan edilitar-gospodăresc. El a statornicit ca temelie a vieţii şi a trăirii duhovniceşti vechile reguli vasiliene ale monahismului: mun­ca, rugăciunea şi studiul.
Stareţul Justinian Chira s-a preocupat îndeaproape de formarea unor vieţuitori statornici şi cu dra­goste de mănăstire, îngrijindu-se de pregătirea lor intelectuală. A formulat şi câteva reguli de viaţă mănăstirească, dintre care amin­tim:
1) Să nu se primească fraţi din alte mănăstiri (principiul statorniciei);
2) Să nu fie primiți cei ce veneau cu gândul de a-şi face o situaţie sau fugeau de răspundere în faţa vieţii ori în fața muncii, întrucât aşezământul cerea „zdroabă călu­gărească” (regula muncii);
3) Să nu fie primiţi sentimentalii sau deceptionaţii (regula vocaţiei);
4) Să fie primiţi numai oameni sănătoşi, din familii cinstite, serioase şi respectate în satul lor (regula credinţei, a caracterului şi a testării sociale).
Toate aceste reguli impuneau o soluţionare riguroasă a credin­cioşilor dornici de viaţa monahală. De aceea, după 1944, s-a format la Rohia o obşte nouă, cu tineri din satele din jurul mănăstirii, vrednici, statornici, legaţi de mănăstire şi de poporul de aici. Studiile şi
le-a completat ulterior, fiind absol­vent al Seminarului Teologic din Cluj-Napoca şi al Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu.

Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea P.S. Teofil al Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de arhiereu, fiind ales episcop-vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.

În septembrie 1990, a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, fiind instalat la 11 noiembrie 1990. În această calitate, iniţiază reorganizarea de curând reînfiinţatei Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului. În acest scop, a cerut înfiinţarea postului de episcop - vicar pe seama Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, post în care l-a propus pe arhimandritul Justin Hodea, stareţul Mănăstirii „Sfanta Ana” - Rohia, care devine astfel P.S. Iustin Sigheteanu. A depus stră­danii pentru înfiinţarea unui
Semi­nar Teologic la Baia Mare, mu­ni­cipiu reşedință episcopală şi pentru înfiinţarea Secţiei de Teologie Ortodoxă la Universitatea de Nord din Baia Mare.
Ca episcop-vicar la Cluj, a desfăşurat o bogată activitate misionar-pastorală, administrativ-gospod[rească şi culturală.

A rectitorit Episcopia Maramu­re­şului şi Sătmarului, a sfinţit sute de biserici, a rostit mii de cuvântări, multe din ele fiind înregistrate şi păstrate în audioteca Eparhiei. A ținut un jurnal permanent cu însemnări, cugetări şi evenimente din viaţa Bisericii care a depăşit 130 volume în manuscris. A pus piatra de temelie la peste 80 de bi­serici noi, s-au înfiinţat încă trei protopopiate noi - cel de Vişeu, de Chioar şi Oaş. Numărul preoţilor Eparhiei Maramuresului a crescut de la 325 la 560 - deci s-au înmulţit numărul parohiilor sau au fost numiţi mai mulţi preoţi la acelaşi altar. Ca arhiereu, a hirotonit peste 300 de preoţi atât în calitate de episcop vicar la Cluj, cât şi ca eparhiot la Maramureş.
Faţă de patru mănăstiri, câte erau în 1992 astăzi în Eparhia Mara­mureşului şi Sătmarului, există peste 30 de mănăstiri şi schituri - cele mai multe cu realizări dintre cele mai frumoase, biserici noi, case monahale, adevărate ansambluri mănăstireşti.

În 30 octombrie 2016, ÎPS Justi­nian a plecat să ne aștepte la Poarta Raiului, însă ne-a asigurat că va continua să se roage și după moarte pentru Maramureș și pentru maramureșeni.

* * *

Anul acesta, în data de 28 mai, se împlinesc 100 de ani de la nașterea vrednicului de pomenire Justinian Arhiepiscopul. Cu acest prilej, Episcopia Maramureșului și Sătmarului, cu binecuvântarea și sub îndrumarea Preasfințitului Părinte Iustin, va organiza mai multe evenimente comemorative dedicate Centenarului nașterii Arhiepiscopului Justinian, după cum urmează:
1. Inaugurarea Casei Memoriale „Justinian Chira”;
2. Școala din Plopiș va purta numele Școala Primară „Arhiepiscop Justinian Chira”;
3. Organizarea unui simpozion de către Departamentul de Teologie Ortodoxă „Justinian Arhiepiscopul”, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului;
4. Confecționarea bustului Arhie­piscopului Justinian Chira, care va fi așezat în fața Casei Memoriale „Justinian Arhiepiscopul;
5. În cadrul Conferințelor preoțești, va fi evocată viața și activitatea pastoral-misionară, culturală și teologică a Înaltpreasfinției Sale;
6. Fundația „Justinian Arhiepiscopul” va reedita volumul „Colo-n sus în vremea aceea”, apărut la Editura Mănăstirii Rohia în 2010;
7. Vineri, 28 mai, ierarhii și ostenitorii Centrului Eparhial, împreună cu preoți și credincioși vor participa la un pelerinaj în satul natal al Arhiepiscopului Justinian. Cu aceas­tă ocazie, va fi inugurată Casa Me­morială „Justinian Arhiepiscopul”, va fi dezvelit bustul Înaltpreasfin­ției Sale și va fi vizitată școala care va primi numele „Arhiepiscopul Justinian Chira”. De asemenea, va fi vizitată biserica în care a fost botezat și va fi oficiată slujba parastasului la mormântul părinților Înaltpreasfinției Sale.
8. Sâmbătă, 29 mai, la Mănăstirea Rohia, Preasfințitul Părinte Iustin împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, vor săvârși Sfânta Liturghie Arhierească, după care vor oficia Slujba Parastasului la mormântul vrednicului de pomenire Justinian Arhiepiscopul.