Centenarul incompetenței

În urmă cu 100 de ani, o generație de oameni politici au avut tăria, puterea de sacrificiu și curajul de a înfăptui idealul de veacuri al poporului român. Acum, după 100 de ani, România are o generație de oameni politici care nu e capabilă să promoveze și să sărbătorească ceea ce ei au construit. Au trecut trei luni și jumătate din anul Centenarului și guvernanții analizează încă ce ar trebui să semnifice pentru noi acest an și cum ar trebui să-l sărbătorim. Printre bâlbe și explicații, politicienii de azi se scuză că au extins Centenarul până în 2023, dar nu spun nimic despre faptul că l-au ratat: Centenarul Unirii Basara­biei cu România a fost marcat doar prin festiviste, iar marile monumente se construiesc deocamdată doar cu promisiuni. Un adevărat atentat la identitatea și istoria acestei țări, un moment de care istoria își va aminti cu rușine.

Istoria încercărilor țării noastre de a constitui un organism și un program dedicat Centenarului a durat cât primul război mondial. Prima încercare a autorităţilor cu privire la Centenar s-a concretizat prin hotărârea guvernului Ponta, nr. 24/2014 privind instituirea Programului naţional „România 100”. Cel care s-a ocupat de coordonarea programului a fost Gabriel Oprea. Această hotărâre a fost abrogată de guvernul Cio­loş care, prin hotărârea nr. 465/ 2016, desfiinţează România 100 (pe care o preia ca platformă pentru propriul partid) şi înfiinţează Depar­tamentul Centenar în subordinea sa directă. Unui secretar de stat i-a revenit rolul de a coordona Departamentul compus din 25 de posturi, dar fără buget propriu. Oricum, din cele 25 de posturi exista doar un singur istoric detaşat de la o şcoală din judeţul Prahova. Printre cei care se ocupau de Centenar în timpul guvernului Cioloş se numărau psihologi, ingineri, un actor, un manager de club etc.

După demisia Secretarului de Stat, în februarie, PSD a numit un altul. Nici acesta nu a fost istoric, dar a păstrat în mare parte echipa moştenită până la desfiinţarea Departamentului Centenar şi transformarea sa în Direcţie în cadrul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţio­nale. După câteva luni în care această direcţie a funcţionat fără un secretar de stat, a fost numit „celebrul” Cotârleţ, proaspăt doctor în istorie, să coordoneze activitatea Direcţiei Centenar, care ulterior a fost revocat din funcție pentru lipsa unui concept unitar şi a unor obiective coerente, iar cele 2.048 de proiecte selectate de minister, au rămas în aer. Până acum niciunul nu a primit finanţarea, deşi a intrat în vigoare Legea nr. 57/2018 privind aprobarea măsurilor organizatorice ale administrației publice centrale pentru Centenarul Marii Uniri.
Pe lista lui Cotârleţ, județul nostru se afla pe primul loc în țară, la proiectele înregistrate la Minister, în total 114, toate aprobate spre finanțare. Printre ele se număra și reabilitarea casei lui George Pop de Băsești, a Complexului muzeal Vasile Lucaciu din Șișești și a Casei Memoriale Ioan Mihaly de Apşa din Sighetu Marma­ţiei. Tipurile de proiecte finanţate cuprin­deau două ceremoniale militare, o con­ferinţă, 14 proiecte editoriale, un proiect editorial online, 47 de evenimente pu­blice, şase expoziţii, investiţii, piese de teatru, restaurări şi simpozioane.
Acum, o parte dintre câștigătorii pe hârtie de atunci au depus din nou proiecte, alții au renunțat. Nimeni nu știe cât și cum vor veni banii. Și dacă va fi timp pentru implementarea proiectelor sau dacă, după ce am ratat 27 Martie, vom rata și Sărbătoarea din 1 Decembrie.

Mircea Ioan Tentiș, primarul comunei Șișești spune că: „Noi am depus șapte proiecte legate de Centenar, le-am de­pus acum, din nou. Cel mai important proiect vizează reabilitarea Com­plexului Mu­zeal «Vasile Lucaciu», în valoare de 10 miliarde lei vechi, iar restul pro­iectelor depuse sunt culturale. Le-am depus încă o dată și se vor reeva­lua la București. Sperăm să accesăm finanțarea. Eu am participat la Comisia Centenar și s-a spus că s-a făcut o eva­luare la Minister a primelor proiecte și trebuia să ajungă banii la Consiliile Județene și de aici să se distribuie în teritoriu. Asta a fost prima variantă. După care a venit noul ministru și a spus că toate proiectele se centralizează la București și banii se vor distribui de la București, în urma evaluării. Din totalul de circa 100 de proiecte trimise inițial de Maramureș,
s-au retrimis vreo 60, că restul n-au mai vrut să le facă. Dacă ni se dau bani pentru reabilitare, apucăm să terminăm lucrarea anul acesta pentru că ordonatorul principal de credit va fi Primăria, banii vor trece pe la noi, dar Parohia va executa lucrările și atunci nu mai trebuie licitație. Trebuie să terminăm proiectul tehnic. Mai exact, este vorba de amenajarea exterioară a Complexului.
În momentul de față mai sunt lucrări de făcut, dar în cazul nostru situația nu este gravă, și chiar turiștii care vin spun că este cel mai bine conservat complex muzeal din zonă. Iar asta datorită nouă, Primăriei și Parohiei, pentru că în fiecare an am alocat 400 – 600 milioane lei vechi din bugetul local, iar în decurs de 5 ani am reușit să aducem Com­plexul Muzeal la stadiul actual. Dar din partea autorităților nu am primit ajutor. Acum suntem chiar curioși ce va fi, pentru că inițial s-a spus că Centenarul va ține 5 ani, după care au zis să facă proiectele pentru Centenar până în 2020. Noi așteptăm să vedem dacă ni se vor aloca bani, dacă nu vom fi nevoiți să începem lucrările din banii noștri, că nu putem rămâne așa”.

Ioan Călăuz, primarul comunei Băsești spune de asemenea că: „Noi am cerut acum 20 de miliarde lei vechi pentru Casa Memorială. Aceasta este toată suma de care avem nevoie. Nu știu ce s-a întâmplat și dacă se vor da finanțări. Eu nu am văzut, dar am auzit că ar fi avut ministrul ceva intervenție în care a vorbit despre casele memoriale pentru care va acorda finanțare, printre care și Băseștiul. Ar exista promisiuni, dar ceva concret încă nu există. Înainte de Paște ne-au mai cerut documente, autorizații și detalii despre suma solicitată. Așteptăm. La noi, cele mai costisitoare sunt lucrările de subzidiri, iar prin asta vom consolida Casa memorială și vom scăpa și de igrasie. Sunt lucrări destul de ample. De asemenea, am înțeles că au luat o decizie, care este bună dacă se vor ține de ea, și anume banii se vor da pentru doi ani. Pentru că înainte se dădeau banii și dacă nu apucai să-i cheltuiești, la sfârșitul anului ți-i luau înapoi. Dacă
ne-ar da banii pentru doi ani, chiar dacă nu am finaliza anul acesta, dar măcar am avea garanția că lucrarea se va face. Pentru că trebuie parcursă toată procedura de licitație și toate celelalte. Am înțeles că săptămâna viitoare se va anunța ce s-a decis”.

Președintele Consiliului Județean Ma­ramureș, Gabriel Zetea a continuat să facă lobby pentru proiectele Maramu­reșului și a avut chiar săptămâna trecută o întâlnire cu ministrul culturii: „Am avut o întâlnire de lucru cu George Ivaș­cu, ministrul Culturii, și am prezentat proiectele Maramureșului pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri. Am convingerea că, spre finalul acestei luni, vom primi câteva vești extraordinare referitoare la susținerea pe care admi­nistrația centrală o arată prio­rităților noastre locale: Băsești, Șișești, Sighetu Marmației”.

Ministrul Culturii, George Ivașcu, pre­zintă situația optimist și s-a scuzat că cele peste 2000 de proiecte nu erau proiecte, ci idei, și deh, nici acelea bune: „Problema era că erau doar idei, nu proiecte cu devize financiare şi fişe tehnice. Cineva încerca să finanţeze probabil nevoi locale. Noi discutăm de importanţa naţională. E marea sărbă­toare, nu mai multe mici. Îşi făceau mici proiecte locale pe banii Centena­rului. Oamenii au fost de bună-credinţă, repet. Li s-a spus «Dom’ne, spuneţi ce idei aveţi» şi ei au spus. Nu s-au dat criterii clare, fişe de analiză, un ghid, nimic”. Ba mai mult, a amânat Cen­tenarul până în 2023.

În discursul susţinut de ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, George Ivaşcu, la citirea moţiunii simple refe­ritoare la Centenarul Marii Uniri, acesta încercă să demonstreze că Centenarul e o chestiune mai profundă și complicată, care trebuie analizată:

„La fel ca dumneavoastră, m-am fră­mântat şi eu căutând răspunsul la întrebarea: ce este Centenarul? Ca ro­mân, ca om de cultură şi ca membru al Gu­vernului României, m-am întrebat, la fel ca dumneavoastră, cum trebuie cinstit şi aniversat un eveniment de asemenea magnitudine istorică şi spirituală? De fapt, cred că noi suntem astăzi aici dintr-un singur motiv: nu să ne certăm, ci să găsim soluţii despre cum să organizăm mai bine sărbătorirea Anului Centenar al Marii Uniri! Cu toată onestitatea, mărturisesc că, dat fiind că este prima oară când ne confruntăm cu o asemenea sarcină, am constatat că nimeni nu ştie exact. Însă fiecare are dreptul la o părere şi ţine să şi-o impună în public.
Pentru unii, Centenarul ar trebui să fie un mare Revelion cu muzică populară, bucate şi licori alese, care să ţină probabil tot anul 2018. Şi toate astea pe banii cetăţenilor.
Pentru alţii, Centenarul ar trebui să fie un fel de Jocuri Olimpice ale României – doar ale României – în care fiecare judeţ se întrece în activităţi cât mai năstruşnice iar în final – pe la 1 decembrie seara – să organizăm un imens foc de artificii şi să ne dăm medalii între noi, pentru că, nu-i aşa, important este să participi.  Mai sunt şi cei care optează pentru o variantă mai sobră: Centenarul este prilejul de a comemora câteva mari fi­guri ale istoriei prin organizarea unor ceremonii militaro-religioase, o invocare-maraton din care cu greu ar putea un trecător să ghicească bucuria acestui popor, la împlinirea unui ideal pentru care a aşteptat nu zece, nu o sută, ci o mie de ani!
Toţi cei de mai sus au dreptul să gândească aşa, dar pierd din vedere esenţialul. Am spus-o în mai multe rânduri, dar sunt mândru s-o repet şi aici: cred, cu cea mai mare tărie, că a cinsti cu adevărat reuşita măreaţă a înain­taşilor noştri, înseamnă a omagia în primul rând faptele lor şi adevărul istoric”.

Ministrul argumentează tăierea listei de proiecte prin faptul că „nu am făcut decât să reconsider situaţia şi să introduc relevanţa tematică şi legalitatea în cheltuirea banului public”.
Evident, ministrul se mai plânge că nu a găsit o strategie coerentă în privința Centenarului, dar nu explică de ce nu a făcut el una. Și nici de ce, programul Centenarului nu a cuprins primul pas al Unirii: 27 martie, Unirea Basarabiei cu România. Poate compensa întinderea Centenarului pe 5 ani acest lucru? Sau faptul că, mai mult ca sigur, 1 Decem­brie 2018 ne va găsi tot cu casele delegaților la Marea Unire în paragină și fără cele două monumente naționale ale Unirii, de la Arad și Alba Iulia? Sau, în noianul de întrebări retorice, oare ministrul Culturii se întreabă și dacă generația de oameni politici de astăzi este vrednică de Centenar? În loc să ne sporească mândria și încrederea, Cen­tenarul ne aduce rușine și frici, din pri­cina incompetenței și inconsecvenței guvernanților din ultimii ani!

Două monumente și mai multe probleme
 

Tot în acest an, România ar fi trebuit să realizeze cele două monumente ale Unirii, la Arad și Alba Iulia. Pentru primul însă nu există locație, iar pentru al doilea nu există contract. Ministrul Culturii a explicat:
„În 1993, adică acum 25 de ani, a avut loc concursul pentru Monumentul Unităţii Naţionale din Alba-Iulia, cu ocazia celei de-a 75 aniversări a Marii Uniri. Câştigătorul acestui concurs a fost sculptorul Mihai BUCULEI, conform procesului verbal din 21 octombrie 1993. După 5 ani, în 1998, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului avizează încredinţarea directă a elaborării studiului de fezabilitate pentru monument către autor.
Mai trec 10 ani şi, în 2008, Primăria Municipiului Alba Iulia solicită printr-o adresă Ministrului Culturii finalizarea proiectului MIHAI BUCULEI, pentru negocierea onorariului autorului, proiectarea lucrărilor de amenajare urbană aferente şi identificarea surselor de finanţare.
În 2009, urmare a unei documentaţii înaintate de Mihai BUCULEI către Comisia Naţională pentru Monumente de For Public, se obţine aviz favorabil pentru faza întâi. În acelaşi an, 2009, Ministerul Culturii solicită organizatorului, respectiv autorităţii locale, deţinătoarea documentaţiei şi arhivei concursului, completarea documentaţiei pentru faza a II-a.
După încă 8 ani de stagnare, în 2017, pe 7 decembrie, Parlamentul României adoptă legea nr 246, pentru realizarea monumentului Marii Uniri, alocând o sumă de 18,5 milioane RON. Primul lucru pe care l-am constatat analizând situaţia, repet, în contextul dorinţei de a avea la Alba Iulia acest monument, este că după 25 de ani, între Ministerul Culturii şi autorul operei, sculptorul Mihai BUCULEI, NU EXISTĂ NICI UN CONTRACT şi NU A EXISTAT NICIODATĂ!!! (...)

Situaţia privind finalizarea lucrărilor pentru realizarea şi amplasarea Monumentului Marii Uniri din 1918, din municipiul Arad este la fel de dificilă, însă cu un parcurs de numai 12 ani (spre deosebire de cel anterior de 25). Datele obiective sunt, în mod succint, următoarele: În 2006, Ministerul Culturii organizează un concurs, câştigat în 2007 de sculptorul Florin CODRE. În acelaşi an, se încheie contractul între Ministerul Culturii şi autorul câştigător al concursului,
în valoare de circa 10 milioane de RON, se începe plata contractului, pe etape de execuţie, ultima plată a contractului către autor efectuându-se în 2010, exact acum 8 ani, autorul rămânând cu obligaţia montării monumentului. Începe o suită de tergiversări şi discuţii, atât asupra amplasamentului monumentului cât şi a obligaţiilor contractuale, care se soldează cu un proces civil, finalizat prin sentinţa definitivă din 27 aprilie 2016, în care autorul este obligat să transporte şi să amplaseze monumentul”.