Centenar Ben Corlaciu

Au trecut o sută de ani de la nașterea lui Ben Corlaciu, unul dintre scriitorii remarcabili, dar puțin cunoscuți ai Maramureșului. Poet și prozator, redactor la reviste precum: „Frontul plugarilor”, „Flacăra”, „Albatros”, „Timpul”, „Vremea” etc., el este legat de Groșii Țibleșului prin mama sa, originară din această localitate. În 1975, cu prilejul unei călătorii în Franța, Ben Corlaciu solicită și obține azil politic în această țară unde, după îndelungi proteste și insistențe, li se permite soției și copiilor să i se alăture.

Primăria Comunei Groșii Țibleșului, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița Năsăud, Revista „Mișcarea literară” și Asociația „Ben Corlaciu” i-au dedicat, la finele săptămânii trecute, un eveniment cultural la care a fost prezentă toată comunitatea. Despre personalitatea autorului, ca reprezentant important al „generației războiului”, au vorbit academicianul Ion Pop – cel care a prezentat inclusiv fragmente din corespondența cu Ben Corlaciu -, poetul Adrian Popescu, poetul Ioan Pintea – directorul Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița Năsăud -, Olimpiu Nușfelean - directorul revistei „Mișcarea Literară”, precum și fiica poetului, Cristina Corlaciu. La eveniment a participat și soția acestuia, Florica Corlaciu. A fost realizată și o expoziție inedită de documente aparținând familiei scriitorului.

„«Albatrosul» a fost o emblemă, un fel de efigie a generației războiului, care, bineînțeles, a răsfrânt în scrisul ei tocmai aceste momente tragice ale războiului. Ben Corlaciu a reprezentat această generație într-un chip foarte expresiv și personal. Pentru că el a exprimat în poezia lui drama și tragedia războiului. A avut și o atitudine de activism social, pentru că s-a revoltat împotriva mizeriilor existenței, împotriva nedreptăților. A fost un om al lumii de jos, al lumii modeste, al umanității acesteia care servea țara într-un chip fundamental. De aici, sigur, s-au născut volumele lui de debut: «Tavernale» (1941), «Pelerinul serilor» (1942), «Arhipelag» (1943), «Manifest liric» (1945). Această generație era una a revoltei, care se simțea incomod în lumea aceasta. Era o generație care trecuse prin experiențe foarte dure și care urmau să fie și mai dramatice. Dacă îl plasăm în tradiția poeziei românești, Ben Corlaciu este foarte legat de Bacovia, care este un poet tragic, care a trăit foarte puternic sentimentul crepusculului, al căderilor, al strivirii omului de către istoria care se deschide ca un gol, ca un hău.” (Acad. Ion Pop)

De altfel, prin eforturile administrației locale, școala din localitate îi poartă numele, iar bustul său este amplasat la intrare în instituție. Grație concursurilor de recitare, de eseu și de desen, pe teme din poezia lui Ben Corlaciu, elevii de la școlile din Groșii Țibleșului și Suciu de Sus au avut prilejul să-l cunoască pe acest autor situat prea mult timp într-un con de umbră.

Dana Gagniuc Buzura