• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Miercuri , 13 Noiembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 19 Februarie , 2016

Ceauşescu şi Iuliu Maniu, alăturaţi pe un manual de istorie

Iuliu Maniu alăturat cu Nicolae Ceauşescu şi o istorie recentă de peste 200 de pagini care alocă doar câteva rânduri rezistenţei anticomuniste. Un manual absurd, care va ajunge în şcolile din România, girat de Ministerul Educaţiei şi, culmea, realizat într-un proiect care avea menirea de a pune în valoare un loc al terorii comuniste şi un mormânt, la propriu, al elitelor morale ale acestui Neam: Fortul 13 Jilava. 

 

 

Bătaie de joc grosolană! Instituţiile statului calcă în picioare memoria eroilor rezistenţei anticomuniste care au spălat cu sângele lor demnitatea acestui  Neam.  La 26 de ani de la căderea comunismului, când instituţiile statului aveau în sfârşit şansa de a realiza, pe bani europeni, un proiect care să promoveze valorile luptei anticomuniste şi să transmită Adevărul către tânăra generaţie, după secole de intoxicare şi manipulare, au dat-o în bară la modul penibil. Fortul 13 Jilava, unul dintre punctele cele mai crunte ale terorii comuniste, a ajuns să fie alăturat cu un manual care face practic o apologie a comunismului şi care a ajuns deja în şcoli.

Cum a fost posibil?

 

Recent, a fost deschis un Centru Pilot la Fortul 13 Jilava. Este rezultatul proiectului POSDRU „Istoria recentă a României. Pachet educaţional pentru cursul opţional de Istorie recentă a României”, derulat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, care a colaborat în acest proiect cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Fundaţia Română pentru Democraţie.

 

Practic, proiectul pune în evidenţă un spaţiu al Fortului, o iniţiativă de altfel lăudabilă, la care au achiesat foştii deţinuţi politici şi alte ONG-uri respectabile. Numai că, şi aceasta are minusuri. Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, spune că noul centru nu are intrare separată faţă de penitenciar, aşa că vizitatorii sunt supuşi regimului penibil de vizitator la penitenciar: legitimare, scos curele, ceasuri, filtre etc. Problema e însă alta, abia la inaugurare, foştii deţinuţi politici s-au trezit în faţa unui Manual de Istorie recentă, difuzat în şcoli, şi au aflat că deja au fost instruiţi peste 1000 de profesori care vor preda manualul. Totul, desigur, cu girul Ministerului Educaţiei, care nu s-a sinchisit să consulte pe nimeni.

 

Problema manualului porneşte încă de la copertă, care îi alătură pe Iuliu Maniu şi Nicolae Ceauşescu, ceea ce Octav Bjoza numeşte: „o grosolănie, o măgărie”. Apoi, manualul cuprinde extrem de puţine date despre rezistenţa anticomunistă, de parcă ar fi un manual de proslăvire a comunismului şi tocmai în cadrul unui proiect care include Fortul 13.  De fapt, acest manual nu este despre represiunea comunistă, ci despre Ceauşescu – economie, industrie, politică externă, datorie, achitarea ei etc. etc.

Despre sistemul penitenciar din perioada comunistă scrie doar atât: „Reţeaua închisorilor din România a cunoscut o dezvoltare fără precedent, acoperind practic întregul teritoriu al ţării. Închisorile Jilava şi Rahova reprezentau adevărate locuri de «triaj» pentru celelalte închisori, precum şi locuri de detenţie pentru cei care erau anchetaţi în cadrul unor procese care se derulau la Bucureşti.

 

„Fortul 13” de la Jilava era cunoscut drept unul dintre cele mai dure locuri de exterminare. Gherla şi Aiudul erau destinate deţinuţilor care aveau de executat pedepse mai îndelungate. În închisoarea Gherla erau închişi în special ţărani, muncitori şi tineri, iar la Aiud cei mai mulţi deţinuţi aveau de executat pedeapsa de muncă silnică pe viaţă sau erau consideraţi irecuperabili. Sighetul a fost organizat drept centru de încarcerare pentru cei pe care regimul politic îi considera cei mai periculoşi oponenţi ai săi (foşti demnitari, şefi de partide politice, ierarhi ai bisericii greco-catolice şi catolice, istorici, economişti, ziarişti ş.a.).

 

Închisoarea Piteşti, denumită „o insulă a ororii absolute” a experimentat „reeducarea prin tortură continuă” prin care în jur de o mie de tineri, în special studenţi, au fost umiliţi, forţaţi să-şi desfiinţeze propria personalitate, să se maltrateze şi să se tortureze între ei, să-şi renege convingerile, credinţele, familia. Astfel de practici au fost utilizate şi la Gherla, Târgşor, Braşov, Tg. Ocna, la şantierul de la Canalul Dunăre - Marea Neagră sau la coloniile de muncă forţată de la Cavnic, Baia Sprie, Periprava ş.a”.

 

Nimic despre metodele de tortură, de fapte, de suferinţă, de repere, de eroi. Mai mult, dintr-o hartă a nucleelor de rezistenţă lipsesc cu desăvârşire grupuri importante, începând cu cel mai longeviv, al lui Ion Găvrilă Ogoranu. Maramureşul nu apare deloc pe hartă, de parcă luptătorii rezistenţei anticomuniste de aici nici nu contează. 

 

Practic, din cele 214 pagini, doar vreo două sunt alocate rezistenţei anticomuniste. Problema este că acest manual a fost plătit cu bani europeni, a fost predat celor peste 1.000 de profesori implicaţi în acest proiect şi este încă un exemplu că în România e mai uşor să faci lucrurile de mântuială, decât corect. Aşa că, sub pretextul de a nu speria elevii, manualul nu cuprinde mărturii ale supravieţuitorilor,  documente de arhivă din Memorialul durerii realizat de Lucia Hossu Longin, exemple.

 

Firma cu care s-a realizat acest manual online este SIVECO. Ce ironie, nu? Mai mult, profesorii care vor să predea acest manual, trebuie să completeze un vraf de documente: un formular de identificare foarte stufos – număr, serie şi CNP buletin, adresa de domiciliu, specialitatea, meseria, ce facultate au absolvit, ce promoţie, copie după buletin, copie după licenţă etc.

Practic, încă o descurajare birocratică în plus. Ca să nu mai vorbim de modul în care aceşti oameni, bine intenţionaţi, ar putea transmite informaţii despre istoria recentă şi rezistenţa anticomunistă elevilor, numai pe baza informaţiilor din carte.

Dacă profesorii, la rândul lor, nu cunosc suficient tema, nu s-au întâlnit niciodată cu un deţinut politic, ce le pot spune elevilor? Şi, mai mult, elevii care aud mereu „comunismul a fost bun” şi au în faţă un astfel de manual, ce concluzii pot trage?

 

După scandalul declanşat în urma lansării, Octav Bjoza spune că manualul va fi retras de la Jilava. Însă nu şi din şcoli. AFDPR îşi doreşte ca împreună cu alte instituţii să realizeze un manual care respectă adevărul istoric. În acest sens, GAZETA de Maramureş va transmite o lucrare deja realizată în parteneriat cu Asociaţia Filantropică „Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul” -„Rezistenţa anticomunistă. Istorie, valori modele” către toate instituţiile implicate în acest demers, oferind informaţiile culese şi sintetizate în speranţa că vor fi folosite pentru un manual realizat corect. Vom reveni.

 

 

Practic, din cele 214 pagini, doar vreo două sunt alocate rezistenţei anticomuniste. Problema este că acest manual a fost plătit cu bani europeni, a fost predat celor peste 1.000 de profesori implicaţi în acest proiect şi că este încă un exemplu că în România e mai uşor să faci lucrurile de mântuială, decât corect. Aşa că, sub pretextul de a nu speria elevii, manualul nu cuprinde mărturii ale supravieţuitorilor,  documente de arhivă din Memorialul durerii realizat de Lucia Hossu Longin, exemple.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.