Când normalitatea se întâlnește cu utilitatea

Zilele trecute s-a dat sentința definitivă și irevocabilă într-unul dintre cele mai grele procese post decembriste. Administrația județului și-a disputat cu Fundația pentru Tineret dreptul asupra imobilului Casa Tineretului. Adminis­tra­ția județului a câștigat, iar Casa a revenit „acasă”. Un final normal, așteptat, firesc, dorit și sperăm că de bun augur pentru un imobil emblemă al Băii Mari.

În cei 27 de ani de după Revoluție, această clădire a făcut cu ochiul multora, mulți au beneficiat, au „supt” din beneficiile realizate de Casă, iar acum clădirea este o umbră a ceea ce a fost. Stă gata să se dărâme, iar umbrele trecutului încă se mai țin de clădire, doar, doar vor reuși să o pună la pământ!

În decursul anilor, GAZETA de Mara­mureș a scris nenumărate materiale cu privire la destinul trist al aceste clădiri, un imobil fanion, construit de comunitate, de stat, de UTC-ul comunist pentru activități destinate tinerilor. Înainte de 1989, aici au avut loc multe activități pentru tineri, chiar dacă ele au stat sub semnul Partidului unic. Clădirea, nou înființată, era cea mai frumoasă din oraș și una dintre cele mai reprezentative la nivel național.
A trebuit să vină o Revoluție pentru ca democrația să devină și în România, omniprezentă. Să devenim o țară în care democrația a înlocuit comunismul, socialismul „roșu”. A trebuit să moară mulți tineri pentru ca ceilalți să se poată bucura de binefacerile democrației, a capitalismului, a statului de drept. Așa credeam la începutul anului 1990.
Dar foștii activiști s-au regrupat, s-au organizat și au început să pună mâna pe imobile importante, devenind primii capitaliști ai României, alături de alți demni reprezentanți ai unor structuri de putere din țară, deveniți peste noapte capitaliști, promotori ai economiei de piață, a banului câștigat ușor, dar sigur.
Sunt nenumărate astfel de exemple. Sunt multe neștiute, iar în acest amalgam de transformări între vechiul regim și noua putere putem situa cazul Casa Tineretului Baia Mare.
Încercăm să trasăm câteva din mo­men­tele mai importante ale Casei Tinere­tu­lui în perioada post revoluționară, pentru a înțelege importanța sentinței de acum.

Actorii acestei povești ce durează de 27 de ani sunt Fundația pentru Tineret Ma­ra­mureș, cea care se considera reprezentanta tinerilor din municipiu, Marian Marchiș, ultimul prim-secretar UTC al Maramureșului, ultimul „baron roșu”, un activist de partid care consi­dera că multe i se cuvin, autoritățile județului în diverse formule de repre­zentare și Casa Tineretului, un imobil deosebit de frumos din „târg”.
Desigur, Marchiș și-a înființat, imediat după Revoluție, o firmă. Majoritatea ro­mânilor încă nu înțelegeau ce se întâmplă în țară, ce înseamnă capita­lism devenit între timp capitalism sălbatic. Foștii activiști s-au regrupat rapid și au început să facă afaceri.
Casa de Cultură a Tineretului, la data la care a fost dată în folosinţă, a intrat în patrimoniul fostului UTC. După Revo­luţie, prin L150/1990 au fost înfiinţate la nivel judeţean Fundaţiile pentru Tineret, persoane juridice de utilitate publică care au preluat fostul patrimoniu al defunctului UTC. În Baia Mare, acest patrimoniu a fost constituit din Casa Tineretului, la vremea respectivă una din imobilele-bijuterie a oraşului. Trecem peste perioada acelor ani tulburi în care multe s-au făcut şi desfăcut, amintind doar că în 1992, între Fun­daţie şi firma lui Marchiş, SC Casa Tineretului S.R.L., a fost încheiat un contract de asociere pentru spaţiile de la subsol, parter, restaurant, terasă etc., respectiv spaţiile de alimentaţie pu­blică. În decursul anilor care au urmat, în aceste spaţii au avut loc fel şi fel de activităţi, aşa-zise pentru tineri. Ba Bingo, ba discotecă, pe latura din faţă
s-a dat în închiriere spaţii pentru o reprezentanţă de firmă. Potrivit contractului de asociere, Marchiş plătea o anumită chirie şi utilităţile (curent, încălzire…). Evident, povestea acestor ani este lungă şi plină de „mici” surprize asupra cărora ne-am aplecat la momentele respective.
Din anul 2000, la cererea chiriaşului, pe motiv că nu mai face faţă la cheltuielile legate de spaţiul în cauză, se solicită Fundaţiei transformarea contractului de asociere în contract de închiriere, cu aceleaşi clauze şi obligaţii şi aceeaşi chirie.
Care ar fi scopul acestor „mane­vre”? De exemplu, a se pierde anumite sume restante sau anumite obligaţii între părţi. Cert este că, din anul 2001, SC Casa Tineretului nu a mai plătit chiria fixată în contractul de închiriere. Motivul invocat: în decursul anilor, firmele lui Marchiş au făcut investiţii în spaţiul respectiv, investiţii pe care acesta a dorit să le recupereze. De aici, cearta între cele două părţi, ajunsă în instanţă. La Tribunalul Maramureş şi apoi la Curtea de Apel Cluj.
În acea perioadă, Fundația pentru Tine­ret a stat mai în umbră, s-a războit cu Marchiș și la vremea respectivă părea că este, într-adevăr, o structură care dorește să facă multe pentru tineretul băimărean.  Mircea Cătană, cel care a reușit până la urmă să ajungă liderul Fundației, după un război îndelungat cu alți lideri, a început să aibă pretenții tot mai dure asupra imobilului. Anii în care activitățile pentru: tineri erau la ordinea zilei au trecut. Cătană și alți câțiva ce au condus această structură pentru tineri, au început să organizeze tot felul de activități ce nu aveau nimic în comun cu tinerii, cu tineretul băimărean. Au fost afaceri ce produceau bani pentru mai binele celor care administrau acest imobil.

În concluzie, toată povestea legată de Fundaţia pentru Tineret are ca mobil imobilul din care au „supt” foştii tineri lideri comunişti și actualii reprezentanți ai democrației românești.

Potrivit Legii 146, din patrimoniul Fundaţiilor pentru Tineret face parte tot ce a aparţinut fostului UTC. La noi a mai rămas Casa Tineretului (ar fi de interesant cum au fost înstrăinate alte câteva imobile reprezentative). Pe vremea guvernării PSD (evident!), celebrul Octav Cozmâncă, cunoscut protector al foştilor lideri UTC din perioada 1989, a fost iniţiatorul Ordonanţei de Urgenţă 166 prin care se cerea reorganizarea Fundaţiilor pentru Tineret, respectiv desfiinţarea adunărilor ge­ne­rale ale reprezentanţilor organizaţiilor de tineret, membre în Fundaţie. Era vorba de forul conducător al Fundaţiei. În locul acesteia se forma o structură de conducere numită Consiliu de Con­ducere din care au făcut parte trei reprezentanţi ai CJ şi doi ai Fundaţiei pentru Tineret. Această ordonanţă 166 ar fi trebuit să fie urmată de un regulament de aplicare care nu a mai apărut.
Din acest motiv au fost multe dispute și între cei de la Fundația și între Fundație și Consiliul Județean Maramureș.
Desigur, au fost multe momente dure între Fundația și administrația jude­țului, dar nu s-a întâmplat nimic memorabil, poate doar că au trecut anii, iar clădirea s-a degradat constant.
Ce ar mai fi de spus? Mircea Cătană a devenit el însuși un fel de baron. Dacă Marchiș a fost unul „roșu”, Cătană a fost unul de factură democrată, cu aere de capitalist.
Disputa între Fundație și Consiliul Ju­dețean a ajuns în instanță, au fost multe procese ce s-au derulat în ultimii ani.
Dar lucrurile s-au clarificat acum. Printr-o sentință definitivă și ire­vo­cabilă, clădirea a intrat în patrimoniul Consiliului Județean.
Fundația pentru Tineret a fost desființată, iar toată povestea acestei clădiri va intra în istoria acestor ani de democrație originală. Sperăm că se vor clarifica și întâmplările obscure ale existenței Casei de Cultură a tineretului din Baia Mare.

Revenind în actualitate, să spunem că a fost formată o echipă ce va prelua de la fostul „patron” Mircea Cătană clădirea și tot ce ar fi pe acolo. Fundația Jude­țeană pentru Tineret Maramureș va preda imobilul în cel mai scurt timp.
Potrivit Sentinței Civile nr. 1744 din 21 iunie 2017 emisă de Tribunalul Mara­mureș și a Deciziei Curții de Apel Cluj nr. 6689 din 15 decembrie 2017, Hotărârea Consiliului Județean Mara­mureș nr. 80/23 mai 2013 își menține legalitatea. Prin urmare, președintele Consiliului Județean, Gabriel Zetea a dispus constituirea unei comisii de preluare – predare a imobilului Casa Tineretului. Membrii comisiei s-au deplasat la fața locului și au demarat procedurile specifice pentru preluarea în patrimoniul județean a acestei clădiri care, până recent, s-a aflat în administrarea Fundației Județene pentru Tineret Maramureș.
„Marți, la primele ore ale dimineții, însoțit de colegi din Consiliul Județean Maramureș și reprezentanții FJT Mara­mureș, pe cale amiabilă, am demarat procedurile de predare – primire a Casei Tineretului din Baia Mare. O dată cu trecerea Casei Tineretului în domeniul public al județului Maramureș se impun, în regim de maximă urgență, câteva măsuri care să protejeze cele două corpuri de clădire până la intrarea în reabilitare: asigurarea securității clădirilor, igienizarea spațiilor interioare și exterioare, intervenția rapidă pentru reparații la acoperișul clădirii și la sistemul de canalizare. Totodată, Consiliul Județean Maramureș va de­mara procedura de elaborare a unui Studiu de Fezabilitate pentru reabili­tarea și modernizarea celor două imobile. Ulterior, în cel mai scurt timp, Casa Tineretului va fi redată celor care, prin natura activităților, desfășoară acțiuni și proiecte de tineret, culturale și educaționale”, a spus vicepreședintele CJ Maramureș, Doru Dăncuș

Ce spune Gabriel Zetea

Președintele Consiliului Județean, Gabriel Zetea este mulțumit de sentinţă și speră ca starea clădirii să se îmbunătățească în perioada următoare de timp.
„Nu mai avem niciun proces. Am câștigat definitiv și irevocabil, nu mai există nicio cale de a întoarce acest rezultat. Fundația este desființată. În anii 2013-2014, nici nu mai are importanță ce an a fost, au început discuțiile pe tema Casei Tineretului la Consiliul Județean. Era un proces deschis de către Finanțe pentru recuperarea unor datorii pe care le avea Fundația și pe care nu puteau să le plătească, vreo 6-7 miliarde de lei. Când am aflat despre situație am avut discuții cu Zamfir Ciceu (la vremea respectivă Ciceu era președintele CJ, iar Zetea vicepreședinte). Și a fost ideea lui Ciceu, o idee foarte bună, a fost meritul lui. În esență, era vorba de următorul lucru: dacă există o gestiune proastă a patrimoniului, pot fi desfiinţate Fundațiile de către comisiile care le verifică activitatea. La noi, această comisie a fost înființată prin hotărâre de către Consiliul Județean, eu am fost, într-adevăr, în comisia respectivă. După ce am văzut documentele cu datoria respectivă, a fost deschisă acțiunea de faliment la al doilea termen, în instanță. Exista riscul să se declare falimentul, finanțele să ia clădirea și să o scoată la vânzare. Am conside­rat că nu e o situație normală. Am apărat interesul public! Asta înseamnă că am desființat comisia cu trecerea patrimoniului lor în domeniul public al județului Maramureș, de unde nu mai poate fi înstrăinată. Adică, să rămână un bun public. Nu a fost un bun privat, niciodată! A fost construită pe vremea comuniștilor prin efortul comunității, al statului, nu a unor privați!
Sigur, am avut și plângere la DNA pentru abuz în serviciu, cu martori care au fost audiați, eu nu am fost chemat niciodată. Dar foarte interesant că mi s-a transmis rezultatul cu neînceperea urmăririi penale împotriva mea numai după ce am câștigat în instanță. Mai mult, după ce am câștigat în instanță la Curtea de Apel Cluj, pentru că aici la Tribunalul Maramureş am pierdut pe lucruri evidente! Nu știu cum am pierdut. Asta e!
Dar la Cluj am câștigat. Apoi, am intentat proces pentru evacua­rea celor care nu au vrut să plece de acolo, am câștigat și acest proces!
Acum intrăm în posesie. Discutând cu Cadastru pentru a intabula toată această poveste am observat niște probleme anormale de proprietate. Nu este decât un metru de la clădire în domeniul public al județului și trebuie să avem totuși…nici măcar coloanele alea din față nu ar fi pe terenul nostru pentru a putea interveni să le renovăm. Vom face un proiect de reabili­tare, între timp vom interveni pentru igienizare, pentru întreținerea curentă a locației. Vom vedea cum vom face pentru a avea un serviciu care să se ocupe de întreținerea clădirii.
În momentul în care vom avea actul de proprietate, la fel cum în Palatul Administrativ nu pot să funcționeze firme private, nu cred că vom mai fi de acord ca acolo să funcționeze firme private. Va trebui să îi dăm utilitatea pentru care a fost construită. În primul rând, pentru organizarea de evenimente pentru tineret, iar cu restul spațiului pentru ONG-uri de utilitate publică și instituții publice care să funcționeze acolo”, a spus Gabriel Zetea.