Calendarul spectacolelor lunii octombrie la Teatrul Municipal Baia Mare

În luna octombrie, la Teatrul Municipal Baia Mare, se vor juca opt piese, printre acestea numărându-se şi Mâna moartă, de Patrick Marber, în regia lui Victor Olăruţ, a cărei premieră va avea loc în data de 20 octombrie, de la ora 19:00. Piesa va mai fi jucată în data de 26 octombrie, de la aceeaşi oră.

Calendarul spectacolelor lunii octombrie cuprinde Ţiganiada, după Ioan Budai-Deleanu, în regia lui Sorin Militaru (18 octombrie), Ursul, de A. P. Cehov, regia Doru Fârte (19 octombrie), Prah, de Spiro György, regia Cătălin Mardale, Puricele în ureche, de Georges Feydeau, regia Gelu Badea (23 şi 25 octombrie), Columbinus, de Stephen Karam şi P. J. Paparelli, regia Horia Suru şi Casa de pe graniţă, de Slawomir Mrozek, regia Marcel Ţop.

Este o ofertă diversificată, ce acoperă genuri teatrale diferite, de la comedie la teatru contemporan.

Ursul

„Un incident banal şi o răsturnare de situaţie spectaculoasă stau la baza farsei într-un act „Ursul”.

Împrejurări neaşteptate aduc oamenii laolaltă. Un moşier misogin, încă tânăr, vine în faţa unei moşieriţe văduve să-i ceară datoria rămasă de la răposatul ei soţ. Din aproape în aproape, dialogând aprig, cei doi se înfierbântă şi se provoacă la duel. Lecţia de mânuire a armelor e una languroasă, deloc înspăimântătoare. Parodierea morţii e ca un joc de copii, „mortul” fiind animat de proiecţiile celor care l-au cunoscut. Aerul absurd completează ironic filonul comic distinct şi delirul amoros camuflat sub marca „duelului”.

Luka, Popova şi Smirnov sunt trei personaje croite din furie, pasiune şi stranietate care-şi dezvăluie prea omenescul printre lacrimi, sughiţuri şi vodka eliberatoare” - Ana Liliana Ilea.

Ţiganiada

„Rostuite de timp, versurile epopeii eroi-comice, tălmăcite în scriitură modernă, transpun o poveste iniţiatică a căutării fericirii. Urmând curgerea timpului, Vlad Ţepeş este înlocuit de Uniunea Europeană. Lumea pantagruelică a ţiganilor este bulversată de dispariţia cuplului Parpanghel – Romica. Timpul se dilată, cunoaşterea este una a senzaţiilor danteşti, edulcorate comic. Scenic, se structurează o călătorie magică a celor doi protagonişti, cu peripeţii dincolo de înţelegerea minţii umane. Miraculosul văzut prin ochii ţiganilor este unul autentic şi pregnant. ŢIGANIADA sau TABĂRA-ŢIGANILOR poartă amprenta singularului desprins din căuşul timpului. Un spectacol care ne reaminteşte că lumea e un teatru, iar viaţa un vis” - Ana Liliana Ilea.

Columbinus

„Uciderea elevilor de la Liceul Columbine din SUA, în anul 1999, lasă o urmă adâncă în sufletul umanităţii. Dezbaterea e una continuă, fără a se putea găsi explicaţii raţionale asupra a ceea ce a generat masacrul. Colegii lor construiesc pledoarii, cu flashbackuri care descriu starea de spirit a celor doi: fluctuantă şi depresivă. Privirile în gros-planuri scrutează psihologia asasinilor. Eric şi Dylan mizează pe faptul că se va vorbi despre ei mult timp după comiterea faptelor lor reprobabile: declanşarea focului asupra colegilor lor. Ei nu încetează să-şi construiască o identitate de slujitori ai Răului. Cei doi au ales să răspundă chemării iraţionale a disfuncţionalului, a reprimării vieţii fără nicio remuşcare, iar cheia elucidării dezordinii lor mentale continuă să fie căutată şi astăzi” - Ana Liliana Ilea.

Casa de pe graniţă

Prin mijlocul casei e trasată graniţa care desparte două lumi. Poate fi una a realului şi una a invizibilului. E dificil să o respecţi, iar trecerea de partea cealaltă poate fi fatală. Fiecare mişcare a personajelor e urmărită cu atenţie. Nu mai există pic de intimitate, iar sacrul se lasă pierdut în necunoscut. De undeva de departe, firele lui atrag personajele imperceptibil. E vremea pentru viaţă, dar pârghiile libertăţii au fost suspendate. „Casa de pe graniţă” însumează un loc al antagonismelor, al conflictelor interioare, al subtilităţilor formale.

Un exerciţiu al imaginarului concentraţionar prins în „chingile” realului, în care diplomaţi, vameşi sunt „funcţionari” ai Istoriei care contabilizează vieţile oamenilor. A trăi devine o corvoadă, iar libertatea e o năzuinţă ce cu greu poate fi atinsă. Istoria îşi are mecanismele ei de subjugare şi alienare. Un loc al paradoxurilor măcinate de delirul istoric. La masa Istoriei totul e contabilizat. Chiar şi sarmalele. Chiar şi paharul de pălincă.