Calea, Adevărul şi Viaţa. Taina Preoției – vocație și responsabilitate

Spre deosebire de celelalte Taine, în care harul dumnezeiesc se împăr­tă­şeşte credincioşilor prin preot în ca­litate de săvârşitor al acestora, Preoţia sau Hirotonia este Taina prin care o persoană e consacrată în scopul de a săvârşi toate celelalte Taine, ca reprezentant văzut al lui Hristos, adevăratul săvârşitor al tuturor Tainelor. Aşadar, Preoţia sau Hirotonia este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat anume pregătit, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericeşti, împărtăşindu-i acestuia puterea de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi lucrările sfinte şi de a-i conduce pe credincioşi pe calea mântuirii.
Taina Preoţiei a fost instituită de Mântuitorul Hristos după Învierea Sa din morţi, atunci când arătându-Se Apostolilor, le-a zis: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi. Acestea zicând, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20,21-23). Dar înainte de a Se înălţa la cer, pe aceiaşi Apostoli i-a trimis în misiunea cu care au fost încredinţaţi, după ce mai întâi vor fi primit pe Duhul Sfânt spre a fi întăriţi cu putere de sus, adică să înveţe toate neamurile, să le boteze în numele Sfintei Treimi şi
să-i înveţe pe toţi să păzească cele poruncite lor, asigurându-i că El va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor (cf. Mt 28,19-20). La rândul lor, Apostolii au hirotonit şi aşezat episcopi, preoţi şi diaconi, transmiţându-le acelaşi har, iar episcopii au primit de la Apostoli porunci şi îndrumări privitoare la modul şi condiţiile în care şi ei, la rândul lor, vor putea hirotoni episcopi, preoţi şi diaconi (cf. 1 Tim 4,14; 2 Tim 1,6; FA 6,6; 14,23; 1 Tim 3,2-15; Tit 1,5 ş.a.).
Săvârşitorul acestei Taine este numai episcopul. Acest fapt rezultă chiar din îndrumările date de Sfântul Apostol Pavel celor doi ucenici ai săi, Timotei şi Tit, pe care el însuşi i-a hirotonit: „Mâinile să nu-ţi pui degrabă pe nimeni, nici să te faci părtaş la păcatele altora” (1 Tim 5,22), îi scrie el lui Timotei, iar lui Tit de asemenea: „Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi” (Tit 1,5).
Taina Hirotoniei se săvârşeşte în cadrul Sfintei Liturghii prin punerea mâinilor episcopului pe capul celui ce se hirotoneşte şi prin rostirea rugă­ciunii: „Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte, hiroto­neşte pe cucernicul ipodiacon sau dia­con (N) întru diacon sau preot. Să ne rugăm dar pentru dânsul ca să vină asupra lui harul Sfântului Duh”. Primitorul Tainei este o persoană de parte bărbătească, care îndeplineşte condiţiile fizice, morale şi intelectuale necesare, având o pregătire specială în acest sens.
Cunoscând cele spuse până aici ne putem pune întrebarea: Cine are curajul să-și asume Preoția, indiferent de treaptă (diacon, preot sau episcop)?
Este adevărat că lumea ne consideră pe noi, preoții, ca unii care avem unele privilegii și din acest punct de vedere nu greșesc. Pentru că privilegiul cel mare al Tainei Preoției este luarea Crucii în tăcere. Piatra de temelie deasupra căreia se înalță și pe care se sprijină Taina Preoției este și va rămâne până la sfârșitul veacurilor colina martirică a Golgotei. Locul unde se înalță crucea fiecărui cleric care, cu o conștiință dreaptă și o mărturie a divinității, slujește „Domnului a toate”.

Și să nu uităm că troparul ce se cântă la slujba de înmormântare a preoților, la Binecuvântările morților, concen­trează toată calea acestora, și pe bună dreptate imnograful spune: „Toți care în viață Crucea ca jugul ați luat și Mie ați urmat cu credință; veniți de luați darurile, pe care le-am gătit vouă, și cununile cerești”. De ce? Ne lămurește în mod minunat Sfântul Ioan Gură de Aur. El se referă la preotul conștiincios și dedicat care urcă răbdător propriul lui pisc al Golgotei, ridicându-și crucea și călcând pe urmele lui Hristos, care slujește și în același timp primește inexprimabila iubire de oameni a lui Hristos.