Calea, Adevărul şi Viaţa. Taina Botezului – ușa de intrare în Biserica lui Hristos

Prin Taina Botezului, omul care crede în Hristos renaște din apă și din Duh la viața cea adevărată în Hristos și devine membru al Bisericii. Taina se săvârșește prin întreita afundare în apă a celui ce se botează în numele Sfintei Treimi, săvârșitorul ei fiind preotul sau episcopul. Numai în caz de urgență, din temerea de moarte apropiată a celui care are să pri­mească Botezul, această Taină poate fi săvârșită de orice membru al Bi­sericii.
Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul. Ea a fost prefigurată încă din Vechiul Testament prin: circumciziunea fiilor lui Israel, ca semn al legământului lor cu Dumnezeu (Deut., 30, 6 ; Col., 2, 11 ; Rom., 2, 28-29). Botezul lui Ioan, așa cum spune Ioan însuși, nu este botezul creștin (Ioan, 1, 33), însă a preînchipuit botezul creștin, fiind în același timp un ritual pregătitor pentru primirea lui Mesia de către evrei și adeverirea lui față de lume (Matei, 3, 11). Botezul lui Ioan, deși era de la Dumnezeu (Ioan, 1, 33; Luca, 3, 2-3) și se săvârșește prin cufundare în apă, ca și cel creștin instituit de Hristos, este totuși inferior celui creștin fiindcă nu se conferea prin el harul dumnezeiesc. El era doar un botez al pocăinței spre iertarea păcatelor (Matei, 3, 11; Luca, 3,3).
Botezul săvârșit cu o altă formulă decât cea trinitară, prin care nu se exprimă distinct persoanele Sfintei Treimi, nu este valid și nu a fost recunoscut niciodată ca valid de Biserică. De aceea, sinoadele au prescris rebotezarea tuturor celor care au fost botezați cu o formulă incorectă (Can. 95, Sinodul V-VI; Can. 8, Laodiceea).
Sfânta Scriptură ne descoperă că toate formele de existență creată au luat ființă din lucrarea Duhului asupra apelor.
Prin despărţirea omului de Dumnezeu, Duhul n-a încetat să susțină pe oameni și să conlucreze cu ei la nașterea urmașilor lor, care au propria lor identitate. În Cuvântul întrupat, apa și Duhul se unesc însă din nou. Hristos Se afundă în Iordan și Duhul pogoară peste ape. Învierea Lui va transforma în apa vie apa morții. A trebuit să se scufunde Fiul în firea omenească și prin ea în apă, pentru ca noi, scufundându-ne în apă, să ne înălțăm spre viața Sa dumne­zeiască în Duhul Lui cel Sfânt.
Biserica Ortodoxă nu cunoaște un botez al apei, și altul al Duhului, fiindcă apa este mediul prin care lucrează Sfântul Duh asupra întregii ființe psiho-fizice a omului. În rugăciunea de sfințire prealabilă a apei se cere venirea Duhului pentru curățirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea să devină, prin pogorârea deplină a Duhului, loc al nașterii omului nou în Hristos.
Actul Botezului constă în afundarea întreită a primitorului în apă, însoțită de declarația constatatoare rostită de preot: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Caracterul de declarație și de constatare al cuvântului „se botează” sau al celui analog din celelalte Taine (se cunună, se împărtășește) arată că Taina se săvârșește vizibil prin actul și cuvântul preotului, dar invizibil, prin lucrarea lui Hristos.

Prin Botez și afundarea omului în apă în numele Sfintei Treimi se produce moartea omului vechi și renașterea lui la viața adevărată în Hristos. Odată cu aceasta omul se spală de păcatul strămoșesc și de toate pă­catele săvârșite mai înainte și se imprimă chipul lui Hristos în el. Prin aceasta omul, unindu-se cu Hristos, este introdus în Biserică și devine membru al Trupului tainic al Domnului.