Calea, Adevărul şi Viaţa / Sfântul Nicolae – cel iubit de Dumnezeu şi oameni

O istorioară, cu mult tâlc, ne spune că Sfântul Ierarh Nicolae, dimpreună cu Sfântul Casian Romanul, se îndreptau degrabă şi înveşmântaţi în straie strălucitoare spre locul unde aveau o întâlnire cu Dumnezeu.

În drumul lor întâlnesc căruţa unui ţăran care era împotmolită în noroi. Sfântul Nicolae parcă dorea să se oprească pentru a da celui necăjit o mână de ajutor. Însă, Sfântul Casian îl ceartă, spunându-i că vor întârzia la întâlnirea cu Dumnezeu şi se vor înfăţişa, pe deasupra, şi cu hainele murdare înaintea Lui. Sfântul Nicolae îi răspunse că aşa o fi, însă nu putem să-l lăsăm pe acest năpăstuit la voia întâmplării, trecând pe lângă el ca preotul şi levitul din parabola samarineanului milostiv. După care coboară alături de ţăran, pune umărul alături de el, îşi murdăreşte veştmintele, dar până la urmă căruţa este scoasă la drum drept, iar omul bucuros îşi poate urma calea, blagoslovindu-l pe binefăcătorul lui.În tot acest timp, Sfântul Casian, privind ce se întâmplă, dă nedumerit din umeri şi pleacă spre întâlnire. Sosesc amândoi la întâlnire, însă Sfântul Nicolae apare ceva mai târziu, trăgându-şi sufletul şi cu straiele murdare, ceea ce îl scandalizează pe Sfântul Casian.

Ce face Dumnezeu? Pe Sfântul Casian îl primeşte cu o politeţe rece, iar pe Sfântul Nicolae cu multă prietenie, grăindu-le astfel: numele tău, neîntârziatule şi respectuosule, va fi purtat doar de unul din zece mii de oameni şi vei fi prăznuit numai o dată la patru ani. Iar al tău, nepunctualule şi mult murdarule, dar vrednicule iubitor de aproapele tău şi adevărat ucenic al Fiului Meu, va fi printre cele mai populare din lumea toată.

Iată o istorioară care s-a şi împlinit. Pentru că nici Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui Sfântă Liturghie se săvârşeşte aproape tot anul, nu este mai popular decât Sfântul Nicolae.

Tâlcul istorioarei este că Sfântul Nicolae nu a întârziat. Mai mult decât atât. A sosit înainte de Sf. Casian. Căci în clipa în care el s-a hotărât să îl ajute pe cel aflat în necaz, el a stat în faţa lui Dumnezeu. Aşa ne apropiem de Dumnezeu, făcând binele; atunci el ne acordă audienţă (adică ascultă rugăminţile noastre). N-a fost nevoie de prezenţa fizică a ierarhului pentru că, prin fapta sa, a luat-o înaintea celuilalt şi a străbătut distanţele cu iuţimea gândului.

Aici pe pământ, cel mai sigur mijloc de a intra în comuniune cu Dumnezeu este săvârşirea binelui, ajutorarea aproapelui aflat în necaz. Pentru săvârşirea binelui şi statornicia întru adevăr de credinţă, Sfântul Nicolae a adus multă cinstire lui Dumnezeu, dar apoi şi Dumnezeu l-a cinstit între oameni.