Calea, Adevărul şi Viaţa. Sfânta Euharistie (Împărtășanie) - Taina unirii noastre cu Dumnezeu

Sfânta Euharistie este cea mai în­semnată dintre toate Tainele Bise­ricii, deoarece prin intermediul ei omul ajunge la punctul cel mai înalt spre care se poate îndrepta strădania sa, unirea cu Dumnezeu în chip tainic, „Hristos rămâne întru noi și noi întru El” (Ioan 6, 56). Unirea cu Hristos în Euharistie este și actul de înfăptuire și creștere continuă a relațiilor din lăuntrul unității Bisericii ca trup al lui Hristos, desăvârșindu-se astfel lucrarea începută prin Botez și Mirungere. De aceea, Sfânta Euharistie este prin excelență Taina unității Bisericii. Dacă în celelalte Taine Hristos este prezent în chip nevăzut prin lucrarea Sa, în Euharistie este prezent prin însuși Trupul și Sângele Său sub chipul pâinii și al vinului. Prin această Taină El se dă deplin membrilor Bisericii.
Fiecare om care crede în Hristos, devine mădular al Bisericii prin Botez și Mirungere. Adică, omul cel nou se naște prin Botez și primește prin Mirungere darurile Sfântului Duh, pe care le va avea pentru totdeauna - trebuie să le păstreze -, și care-l vor ajuta să crească în viața duhovnicească.

Taina Sfintei Euharistii este hrana creștinului. Acesta se hrănește cu rugăciunea și cu Cuvântul lui Dumnezeu, dar mai concret, mai substan­țial și mai dumnezeiește se hrănește cu Dumnezeiasca Euharistie.
Prin intermediul acestei Taine omul se împărtăşeşte cu Izvorul harului care este Hristos Domnul. Sfânta Euha­ristie este Taina încorporării și a creș­terii în Hristos, este izvorul vieții spi­rituale mereu sporite a credincioșilor.
Viața spirituală ce izvorăște în Ortodoxie din credință și din toate actele de cult iradiază din Sfânta Taină a Euharistiei. Iradierea Duhului lui Hristos peste comunitatea adunată și peste darurile aduse de ea este urmarea rugăciunii și unită cu rugă­ciunea. Toți credincioșii Bisericii beneficiază prin Euharistie de o lucrare a Duhului lui Hristos.
Un motiv pentru care pâinea și vinul aduse de comunitate se prefac în Trupul și Sângele Domnului fără a se pierde chipurile lor, este că acestea sunt mijloace prin care mâncăm și bem arvuna vieții veșnice. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că „Hristos
ne-a dat putința să ne săturăm de Trupul Lui, ridicându-ne la o prietenie și mai mare și arătându-ne dorul Lui și mai mare, căci nu Se dă pe Sine celor care doresc numai ca să-L vadă, ci ca să-L atingă, să-L mănânce și să se sădească în trupul lui și să se unească cu El”.
Sfânta Euharistie reprezintă încunu­narea urcușului nostru duhovnicesc, deoarece prin aceasta oamenii se unesc cu Hristos Însuși, izvorul Vieții și al harului, ființa noastră întreagă ajunge pătrunsă de prezența Mântuitorului, devenind astfel una cu El. Toată creația se bucură de o transfi­gurare liturgică – pâinea și vinul aduse ca prinoase de credincioși pri­mesc o destinație sfântă, căci acestea nu mai sunt simple alimente, ci devin Pâinea Vieții, adică Trupul și Sângele Mântuitorului. Astfel, în Sfânta Li­tur­ghie, „toată suflarea” este chemată să laude pe Dumnezeu în stare de recunoștință.

Prezența noastră la Sfânta Liturghie se justifică în primul rând prin nevoia de a fi în comuniune neîntreruptă cu Hristos. Participarea la rugăciunea de obște a Bisericii culminează în Euharistie, care trebuie să redevină centrul existenței noastre. Cel care se sustrage de la chemarea Domnului se sustrage de fapt de la menirea sa ca creștin, aceea de a fi hristofor, de a purta cu vrednicie chipul Sfintei Treimi în structura sa duhovnicească.