Calea, Adevărul şi Viaţa / Să ierţi chiar şi atunci când ai avea dreptul să nu ierţi

Creştinismul este nu numai o învăţătură dumnezeiască pentru dobândirea vieţii veşnice, ci este o învăţătură şi pentru lumea de aici, pentru că ne învaţă cum să ne purtăm unii cu alţii, ne învaţă cum să trăim, în ce raporturi să trăim în societate. Creştinismul este chiar o învăţătură pozitivă pentru viaţa pe care noi trebuie să o ducem aici, pe pământ. Însă, dacă ne întrebăm: Oare aşa facem? Oare, spre exemplu, iertăm celui ce ne-a greşit sau suntem ca şi acela căruia i s-a iertat datoria, dar el nu a iertat?

Există o vorbă în popor care spune că toţi oamenii poartă nişte desagi pe umeri. În desaga din spate pun păcatele lor, iar în desaga din faţă pun păcatele altora, în aşa fel încât văd mereu păcatele altora, fie în desaga lor din faţă, fie în desaga aproapelui care merge înaintea lor. De aceea suntem întotdeauna gata să-l judecăm pe fratele nostru şi ni se pare că îl judecăm după dreptate. Dacă ne-am vedea şi păcatele noastre, i-am judeca şi pe alţii după bunătate şi i-am ierta.

În alte situaţii suntem tentaţi să ne judecăm pe noi înşine  şi greşelile noastre după greşelile altora („şi cutare a făcut la fel!”), ca să ni le îndreptăţim. Însă, dimpotrivă, greşelile altora ar trebui să le judecăm după greşelile noastre, ca să le putem ierta mai uşor.

În Vechiul Testament avem descrisă o întâmplare binecunoscută, sub denumirea: „Iosif şi fraţii săi”, care ilustrează acest adevăr, care ne obligă să afirmăm că deşi ni se pare că avem dreptul să nu iertăm, chiar şi atunci trebuie să iertăm.

Bunătatea naşte bunătate. Răutatea naşte răutate. Asta este de când lumea. Acela care suferind o răutate se hotărăşte să o pedepsească tot cu răutate, acela care este predispus spre răzbunare, acela nu combate răul, cum i se pare lui, nu reglementează situaţia, ci dimpotrivă, trece şi el de partea răului. Deoarece, dacă condamni la altcineva răul pe care ţi l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii şi tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău.

Dumnezeu este în stare să ne ierte totul, oricât de mari ar fi greşelile noastre, însă trebuie să-L imităm şi noi. A fi iertaţi şi a nu ierta la rândul nostru înseamnă revoltă împotriva lui Dumnezeu sau, în cel mai îngăduitor caz, o neînţelegere totală a lui Dumnezeu, care este iertător. Înseamnă o ieşire din ordinea Lui de gândire şi simţire. Iar atunci tratamentul aplicat de noi altuia se întoarce împotriva noastră. Dreptatea operează aici matematic, mecanic.