Calea, Adevărul şi Viaţa. Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Când Maica Domnului s-a întâlnit cu Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, i-a zis printre altele: „De acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48), adică, de acum înainte toate neamurile, oamenii care vor crede în Hristos mă vor ferici pentru vred­nicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu Tatăl, ca să devin mama Fiului Lui. Ce cinste nemaiîntâl­nită pentru o femeie!
În zilele noastre se vorbește mult despre diferența dintre genuri, bărbat și femeie. Luptele acestea pentru egalitate. Creștinismul a rezolvat această problemă de două mii de ani, desființând dife­rențele și cinstind-o pe femeie, ca fiind egală cu bărbatul. Nu doar atât, însă i-a dăruit femeii o cinste pe care n-a avut-o, n-o are și n-o va avea nici un bărbat. Femeia aceasta este Preasfânta Născă­toare de Dumnezeu. În creș­tinism, în Biserică, oamenii nu se măsoară, nu sunt rânduiți după criterii de neam, condiție socială, instruire, situație econo­mi­că, inteligență și altele. Singurul criteriu care trebuie să îi definească este sfințenia. Înaintea ochilor lui Dumnezeu nu există bărbați și femei, ci păcătoși și oameni cu căință, evlavioși și lipsiți de evlavie, sfinți și mai puțini sfinți.
La Adormirea Maicii Domnului se cinstește omul cel mai sfânt în chipul Maicii Domnului. Ea a rămas fără stricăciune atât în viață, cât și în moarte. Nașterea Fiului ei nu i-a distrus fecioria, păcatul nu i-a pierdut sufletul, iar moartea nu i-a distrus trupul. Precum Trupul lui Hristos a rămas nestricăcios prin moartea pe Cruce, așa a rămas și trupul Maicii Domnului. Ea a murit, dar nu s-a stricat.
Preacinstirea Maicii Domnului o manifestăm puternic la sărbă­toa­rea Adormirii. Cine a cinstit-o, în primul rând? Fiul ei, Dumnezeul și Mântuitorul lumii. Dacă, pentru calea pământească a lui Iisus Hristos, înaintemergător a fost Sfântul Ioan Botezătorul, pentru calea cerească a Născătoarei de Dumnezeu, Înaintemergător a fost Hristos. El, primul, a biruit moartea și cu Trupul Său nestri­căcios S-a înălțat și S-a făcut Înaintemergătorul Maicii Domnului la ceruri. Hristos este primul născut din morți care S-a înălţat ca să pregătească calea pe care credincioșii vor merge la ceruri. Sfântul Apostol Pavel spune: „Unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergător, fiind făcut Arhie­reu în veac, după rânduiala lui Melchisedec” (Evrei 6, 20).
Maica Domnului a avut grijă,
L-a ocrotit pe Hristos de când era copil, iar acum Fiul o pri­mește pe mama Lui, ca Împărăteasă a cerurilor: „Şezut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumuse­țată” (Psalmul 44, 11).
Şi apostolii au cinstit-o pe Maica Domnului, adunându-se cu toții la Ierusalim, ca să înmormânteze trupul Maicii Învățătorului lor. Sfânta Tradiție consemnează: „Apos­toli de la margini, adu­nân­du-vă, îngropați trupul meu…”. Apostolii au cinstit pe Maica Domnului și, uimiți, plini de admirație, au văzut că a treia zi trupul ei lipsește din mormântul aflat în Grădina Ghetsimani. Maica Domnului a fost cinstită și de îngerii cerului care au primit-o la adormirea ei, au însoțit-o și au ridicat-o la lăcașurile cerești. Au văzut-o urcând mai presus decât heruvimii și serafimii, așa cum se spune: „Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, îngerii fiind uimiți să vadă primul trup omenesc înălțându-se și prea­mărindu-se în Împărăția Ce­rurilor.
De aceea, Maicii Domnului îi sunt închinate cele mai multe bise­rici și cele mai multe mănăs­tiri, având-o drept ocrotitoare. Pictura bizantină, prin icoanele ei, exprimă poziția Bisericii noastre, dogmatică, față de Maica Domnului, în fața căreia se aprind cele mai multe lumânări. Pe Născă­toa­rea de Dumnezeu o chemăm în momentele cele mai dureroase și grele ale vieții, și înaintea icoanei ei vărsăm cele mai multe lacrimi, chipul ei fiind, astfel, adânc înrădăcinat în conștiința poporului nostru creștin ortodox.