Calea, Adevărul şi Viaţa. Părintele Arsenie Boca – alte învățături despre post

Părintele Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile per­sonalităţi ale Ortodo­xiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de bi­serici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist, în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opo­zant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisorile Jila­va, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot.
Continuând învățăturile despre post de săptămâna trecută, încer­căm să vă punem la suflet și minte alte povățuiri ale Părin­telui Arsenie Boca:
1. Păcate distruse prin post şi rugăciune. „Acestea sunt cele şapte păcate de căpe­tenie sau păcate de moarte: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, lăcomia, piz­­ma, mânia şi lenea. Între acestea şapte se află şi rădă­cina relelor: lăcomia sto­macului sau dumnezeul cel mincinos al trupului. Acesta trebuie ars cu postul şi scos afară! Căci de nu va fi ars şi scos afară, iată, o să ve­deţi cum creşte şi se întinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului; şi iată cum anume: Lăcomia stomacului odrăs­leşte dintr-o dată, din rădă­cină, o puzderie de ramuri, din care mai arătoase sunt trei: mâ­nia, desfrânarea şi iubirea de ave­re. Războiul stomacului, însă, e primul război pe care l-a pierdut omul (în rai) şi prima biruinţă a diavolului. Şi cu el (diavolul) nădăjduieşte să-i câştige şi pe oameni şi să-i desfacă de Dumne­zeu. Şi să ştiţi, că de nu-şi vor trage de seamă oamenii, diavolul va birui.” (Din învăţăturile Părin­telui Arsenie Boca. Familia creş­tină, editura Pelerinul, din Iaşi).
 2. De ce e sănătos să ţinem post. „Sfinţii Părinţi, cei de demult, au băgat de seamă că toate relele de la stomac încep, de ace­ea au zis o vorbă aspră, că postul este poar­ta şi patrafirul, este uşa (către Îm­părăţia lui Dumnezeu). Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime, repede va fi încol­ţit de mânie şi de desfrânare, celelalte do­uă laturi ale lăcomiei stomacului. Şi să vedeţi cum: mâncarea de carne, şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca să se facă sânge are nevoie de fiere, care este o otravă - veninul nostru. Fie­rea aceasta topeşte carnea şi grăsimea, întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare. Dacă sporeşte mâncarea de carne, sporeş­te şi otrava, cu care trebuie topită carnea. Şi atâta sporeşte otrava, încât nu mai înca­pe în beşica ficatului, şi atunci simţi dureri la capătul pieptului, căci stă beşica să cra­pe de plină. Fierea câtă nu încape, umblă prin sânge de sus în jos fără rost şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte, şi de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia. Din fierea care atacă nervii. Aici e cheia, de ce se supară unii aşa de uşor, din nimicuri, din fleacuri; să moară de supărare că le e plin sângele de fiere şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii.” (Din în­văţăturile Părintelui Arsenie Boca. Fami­lia creştină, editura Pelerinul, din Iaşi).
3. Postul reface sufletul. „Iată cum vede Domnul nevoinţa postului: tot ca o împli­nire cu lucrul, o trăire a iubirii de oameni. Dar lucru vrednic de luat aminte din cuvântul acesta sunt urmările unui atare post; urmări cu refacerea sufletului tău şi urmări pentru o ţară de oameni. De bună seamă că un atare post, ţinut la o înălţime de vederi, e un egal al rugăciunii neîn­cetate, care, amândouă reţin pe Dumne­zeu în zidire şi scot afară pe draci.” (Cuvinte vii. Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, Deva, 2006).