• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 28 Decembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 27 Mai , 2016

Calea, Adevărul şi Viaţa / Omenia – cea dintâi trăsătură a spiritualităţii româneşti

Ne-am născut aici pe pământul nostru, n-am venit de nicăieri, n-am venit peste nimeni, nici nu ne-a creştinat altcineva, târziu, ca să ne facă să intrăm în rândul lumii civilizate a vremii. Nu ne-am făcut loc cu coatele nici în istorie, nici în geografie. N-am scos pe nimeni afară din casa lui, ca să intrăm noi. Ne este martoră istoria că n-am mutat niciodată nicio piatră de hotar, mai departe decât am ştiut că este dreptul şi moştenirea noastră. Când a fost nevoie ne-am apărat, însă aceasta este cu totul altceva.

Sufletul românesc este paşnic şi a văzut în calitatea de om a tuturor oamenilor din lume, semnul unei identităţi care le garantează valoare distinctă şi unică în universul în care trăim. De aceea românul consideră drept cea mai mare virtute omenia.

Este cea dintâi trăsătură a spiritualităţii româneşti. Ea descrie o stare interioară şi una de relaţie. Pentru român nu există reproş mai cumplit decât să-i spui cuiva: Nu eşti om! Şi tot aşa, când vrea să găsească cel mai mare cuvânt pentru o faptă ieşită din comun, pentru un act de generozitate, pentru jertfa în slujba altuia, apelează tot la cuvântul acesta: Acela este om! Sunt particularităţi de limbaj care exprimă dimensiuni sufleteşti, spirituale, o spiritualitate. Femeile noastre, în vorbirea lor de toate zilele, când vorbesc despre bărbatul lor, îl numesc adesea „omul meu”.

Această virtute a omeniei a făcut ca în spiritualitatea românească idealul desăvârşirii să fie întotdeauna urmărit cu discreţie, respingând publicitatea şi vedetismul. Desăvârşirea s-a menţinut în limitele rânduielilor bisericeşti, a smereniei şi a supunerii faţă de sfatul cel bun, ascunzând performanţele individuale sub măsura comună, iar în afară s-a exprimat prin rugăciuni, prin slujbe şi predică, mai ales explicând Evanghelia şi predicând virtutea, învăţând cum se poate ajunge la chipul îmbunătăţit sufleteşte, drept, cinstit, încălzit de iubire pentru aproapele şi pentru întreaga creatură, om de pace, de înţelegere şi de echilibru.

Un astfel de om s-a străduit să realizeze în toată istoria sa spiritualitatea ortodoxă românească şi tot acesta trebuie să fie şi astăzi idealul ei de desăvârşire.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.