Calea, Adevărul şi Viaţa / Muntele Athos – Grădina Maicii Domnului

Muntele Athos (în greaca modernă Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) este un munte (2.033 m) şi o peninsulă (cu lungimea de 60 km şi o lăţime ce variază între 8 şi 12 km, aria totală fiind de 360 km pătraţi) în nord-estul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde îşi au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri şi o mulţime de chilii călugăreşti ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1800 de monahi ortodocşi (conform datelor recensământului grec din 2011). Între aceşti monahi prezenţa românească este a doua, după numărul monahilor de origine grecească.
Se cunoaşte faptul că în scopul propovă­duirii creştinismului au fost rânduiţi Sfinţii Apostoli, fiecare în câte o parte a lumii. Maica Domnului a vestit creşti­nismul la Muntele Athos, abătută de furtună din drumul spre insula Cipru, unde îşi propusese să îl viziteze pe episcopul Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morţi. Întrucât Maica Domnului a venit aici prima dată şi a binecuvântat locul acesta, Sfântului Munte i se spune pe drept cuvânt „Grădina Maicii Domnului”. Nu întâmplător aici te poţi închina la cele mai multe icoane cu Maica Domnului, făcătoare de minuni, sau poţi găsi daru­rile pe care le-au adus magii la Naşterea Domnului, brâul Maicii Domnului şi multe altele.
De aceea, oricine merge în Sfântul Mun­te cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu primeşte de la Maica Domnului mare ajutor.
Fiind un loc retras, sălbatic şi greu accesibil, călugări creştini încep să-şi întemeieze chilii modeste pe Muntele Athos, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea.  În ultima jumătate a secolului al X-lea, călugărul Atanasie de Trebizonda (cunoscut şi sub numele de „Atanasie Atonitul”, sau „Sfântul Ata­nasie”) întemeiază, cu ajutorul patronului lui imperial Nichifor al II-lea Focas, prima mânăstire, fapt la care primii călugări deja stabiliţi se opun. În ciuda obiecţiilor acestora la monahismul organizat, regula Sfântului Atanasie va fi impusă de împăratul Ioan I Tsimiskes.
În secolele următoare, până în anul 1540, vor fi construite mai multe alte mânăs­tiri, ajungându-se prin anul 1400 ca numărul acestora să atingă un maxim istoric de 40 (la apogeul său Muntele Athos era populat de 40 000 de călugări), după care, sub loviturile repetate ale incendiilor sau atacurilor din exterior de-a lungul vremurilor, numărul lor se înjumătăţeşte.
Astăzi sunt fericiţi cei care păşesc pe Sfântul Munte, deoarece aici este doar viaţă monahală, viaţă duhovnicească, iar aici se găsesc odoarele Ortodoxiei. Oriunde te duci vezi multe icoane făcă­toare de minuni, vezi multe moaşte de oameni trăitori în sfinţenie, astfel încât, omul, cât de nepăsător ar fi,  dacă vine şi se închină cu evlavie la tot ce este în Sfântul Munte va avea parte de o bucurie duhovnicească în sufletul lui.
Nu este nicio parte a lumii cu atâta bogă­ţie duhovnicească cum este în Sfântul Munte. Lucrurile care se găsesc aici nu le găseşti oriunde, iar dacă mergi la mă­năs­tirile de aici şi te închini cu smerită cugetare nu este cu putinţă să nu primeşti binecuvântare de la Dumnezeu şi să nu ai parte de folos sufletesc.