Calea, Adevărul şi Viaţa / Hristos şi orbii

Dacă, din întâmplare, la fel ca orbii din Evanghelie, ne-am întâlni şi noi cu Hristos în cale şi ne-ar întreba ce dorim de la El, oare ce am răspunde? Cu siguranţă că nu ne-ar fi prea uşor deoarece este destul de greu să concentrezi într-o astfel de cerere o sinteză a tuturor nevoilor noastre, a tuturor neliniştilor, nelămuririlor şi neputinţelor noastre.

Dar, oare, suntem mai văzători decât orbii din Evanghelie? A vedea cu ochii fizici este un fapt de mare însemnătate. Dacă am încerca să ne imaginăm cum ar fi lumea, ce-am fi noi dacă n-am avea cei doi ochi, cele două ferestre spre lume, spre lumină şi culoare, spre punctele cardinale şi  unii spre alţii, am constata că ar fi o lume a întunericului. însă şi când nu vedem cu ochii spiritului nostru şi ai minţii, de fapt, ne învârtim tot în întuneric.

Adevărul este că noi nu prea vedem cu ochii spiritului nostru. De aceea ne ciocnim unii de alţii, ca orbii. De aceea suntem împărţiţi în religii, în confesiuni, în ideologii, adesea contrare. De aceea sunt războaie şi trăim sub ameninţări, pe care ni le pregătim unii altora cu multă meticulozitate, viclenie şi inteligenţă.Suntem orbi şi este bine să recunoaştem, pentru că este de domeniul evidenţei. Este rea orbirea fizică, dar este tot atât de rea orbirea spirituală, orbirea minţii. Cea dintâi te privează de orientarea în lumea aceasta şi de frumuseţile ei, iar cealaltă te poate priva de orientarea în eternitate şi de frumuseţile ei.

Datorită acestei realităţi, dacă am avea şansa de a ne întâlni cu Hristos pe unul din drumurile noastre şi ne-ar face favoarea să ne întrebe ce dorim de la El, cred că ar trebui să-I cerem ca şi orbii din Evanghelie: Doamne, să vedem! Să înţelegem! Să discernem binele de rău, adevărul de minciună, lumina de întuneric, frumosul de urât! Să înţelegem că suntem toţi fraţi, să vedem în interesul altuia, interesul nostru, să simţim în noi nevoia celuilalt, suferinţa lui când este bolnav, durerea lui când este nedreptăţit.

Existenţa noastră creştină este de mult un scandal, pentru oameni şi pentru Dumnezeu, pentru că viaţa noastră nu seamănă cu învăţăturile în care pretindem că credem şi cu care ne lăudăm. Hristos a venit în lume pentru a sluji. Noi ne luptăm pentru stăpânire, pentru influenţă, pentru grupul nostru împotriva tuturor celorlalte grupuri.