Calea, Adevărul şi Viaţa. Hristos și mulțimile

Am intitulat astfel acest editorial, întrucât Noul Testament ne spune în mai multe rânduri că Mântuitorul Hristos era înconjurat, nu de puține ori, de o mulțime de oameni. Cu toate acestea au fost destui dintre aceea care au afirmat că n-ar fi fost prea cunoscut de multă lume sau că ar fi fost un rabin obscur, a cărui legendă s-ar fi format abia după moartea Sa. Legenda ar fi alcătuit-o Apostolii, după ce „li s-a părut” că s-au întâlnit cu El după Înviere.
Unii mai aduc argumentul că n-a fost cunoscut pentru că în afară de Evanghelii, de Epistolele Sf. Ap. Pavel și în alte câteva izvoare, nu este prezent în izvoarele istorice ale vremii. Acest lucru nu este adevărat, deoarece este prezent în opera aproape contemporană a lui Pliniu cel Tânăr, ca de altfel și în opera lui Iosif Flaviu din aceeași epocă. Este adevărat că nu este prezent în cărțile evreiești contemporane, deși cei care o spun uită că istoricul Iosif Flaviu era evreu.
Pe de altă parte, este normală absența lui Hristos din scrierile evreiești. Evreii au interzis pomenirea numelui Lui (vezi F. Ap. 5,28) și această interdicție a fost respectată multă vreme, secole de-a rândul, fiindcă ei n-au crezut că este Mesia. Bănuindu-L a fi un fals Mesia, n-au vrut să-i perpetueze amintirea și nu se puteau desolidariza de decizia strămoșilor lor de a-L răstigni.
Unii, nu numai evrei, au mers până la a spune că Iisus Hristos ca persoană istorică nici n-a existat, sau dacă totuși a existat, a existat ca un rabin oarecare, căruia i s-a alcătuit o istorie grandioasă după aceea, de către ucenicii Săi. Ne întrebăm unde este logica acestei presupuneri? De ce să fi fost transformat, fără să o merite, într-o personalitate extraordinară? Cei care spun că Hristos n-a fost în vremea Lui cine știe ce, nu respectă regulile gândirii corecte.
Până și un evreu contemporan cu Hristos, Gamaliel, a spus Sinedriului care îi judeca pe Apostoli: „Nu vă legați de oamenii aceștia, ci lăsați-i, căci lucrul acesta, sau planul acesta, de este de la oameni se va risipi, dar de este de la Dumnezeu, nu-l veți putea risipi. Păziți-vă deci ca nu cumva să fiți și luptători împotriva lui Dumnezeu”. Logică frumoasă, rămasă model până în ziua de astăzi.

Iată deci că până și unul dintre adversarii lui Hristos gândeau logic! Și totuși se găsesc și în ziua de azi din aceia care spun: Hristos a fost un oarecare rabin obscur. Însă, încă o dată: dacă a fost un obscur și un neînsemnat, ce motive ar fi avut cineva să facă din El un personaj extraordinar? Nu este logic, tot așa cum nu este logic ca un oarecare rabin obscur să reușească să creeze o religie, să cucerească o lume, să umple lumea cu cărți despre El și cu imense catedrale, să umple lumea cu martiri pentru El, mărturisind cu prețul vieții lor că a fost Dumnezeu.

Cu toate acestea, de-a lungul vremii, au fost atât de mulți care s-au luptat și încă se mai luptă să desființeze credința în Hristos. Faptul că nu au reușit să-L scoată din viața oamenilor arată că El este de la Dumnezeu, și mai presus de toate, El este Dumnezeu.

Cum a reușit să-i ducă pe credincioșii Săi până la sacrificiul suprem în numele Lui? Răspunsul și-l poate da fiecare dintre cei care mai au logică în gândire!