Calea, Adevărul şi Viaţa / Fericiţi cei prigoniţi...

Dacă în vremurile regimului comunist cei care îşi manifestau credinţa în Hristos au fost intimidaţi şi prigoniţi, uneori mergându-se până la suprimarea libertăţii omului şi la lichidarea lui, în zilele noastre, când putem afirma că ne bucurăm de libera exprimare, unii oameni ai veacului acestuia îi privesc pe cei ce au credinţă în Dumnezeu ca pe nişte persoane pe care nu prea i-ar ajuta mintea.

Acestor oameni nu le place credinţa noastră ortodoxă, orânduirea noastră bisericească, regulile şi obiceiurile. Deseori vedem sau auzim de la credincioşii noştri, care sunt nevoiţi să trăiască într-o lume învrăjbită, că nu este uşor să suporţi unele batjocuri sau glume nepotrivite.

Alteori observăm cât de greu este să obţii unele lucruri,  ca de exemplu: să ţi se acorde dreptul la replică în presa scrisă sau în alte modalităţi ale mass-mediei, atunci când există declaraţii sau materiale tendenţioase la adresa vreunei instituţii bisericeşti; să ai aprobare pentru a desfăşura o procesiune care susţine familia sau dreptul la viaţă, atâta timp cât grupuri de homosexuali defilează fără ruşine pe străzile marilor noastre oraşe etc. Sesizând nota de subtilitate şi aceste acţiuni sunt tot o formă de a-i prigoni pe cei care doresc să trăiască după autenticele rânduieli religios – morale.

Cu toate acestea, noi credem că această atitudine potrivnică ar trebui primită ca pe o cinste. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi; căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu peste voi odihneşte (I Petru 4,14). Dacă adevăraţii creştini sunt luaţi în derâdere, dacă nu sunt iubiţi, înseamnă că ei nu sunt din lumea aceasta şi nu mai  are rost să ne mâhnim şi să ne tulburăm din cauza acestor lucruri.

Precum Hristos, mergând la Ierusalim, n-a fost primit de locuitorii acelei ţări, pentru că arăta a străin ce călătoreşte prin cetate, tot aşa fiecare nevoitor, fiu al lui Hristos, nu este primit de unii oameni ai acestei lumi, deoarece are aspectul unui om ce merge spre Ierusalimul Ceresc. Ei nu-l înţeleg şi nici nu-l pot înţelege. Nu înţeleg nevoinţa lui creştinească, sunt diferiţi de el. Li se pare nechibzuit, straniu. Şi felul de a gândi, de a simţi, de a înţelege, a dori, toată purtarea şi viaţa lui; chiar şi aspectul exterior al omului ce trăieşte pentru Dumnezeu nu este la fel cu cel al omului care trăieşte traiul acestei lumi. De aceea lumea, potrivnică lui Hristos, se ridică împotriva celor ce încearcă să vieţuiască conform preceptelor morale, le poartă duşmănie şi nu-i primeşte în mijlocul lor.