Calea, Adevărul şi Viaţa / De ce este greu să înţelegem moartea?

Un peisaj foarte adesea întâlnit în satele şi oraşele noastre este acela când este condus cineva pe ultimul drum pământesc. Este un peisaj cotidian în viaţa noastră, aparent destul de obişnuit şi simplu.

Însă, pe cât este de obişnuit, pe atât este de neobişnuit. Dacă ar fi obişnuit, de ce plâng cei care participă la astfel de evenimente, fie că sunt rudenii apropiate de cel decedat sau cunoscuţi? Experienţa aceasta o trăim în familiile noastre. O trăim în satele noastre, în oraşele noastre. Însoţim atâţia care pleacă dincolo. Este obişnuită sub acest aspect şi, totuşi, îi plângem pe cei care pleacă. De multe ori ne zvârcolim în taină, neştiind ce să înţelegem din ceea ce se petrece.

Fiindcă este drept să spunem şi să recunoaştem că nu înţelegem moartea, că ni se pare ceva că ne violentează, că este un accident nedorit în calea vieţii, neaşteptat. Plângem aproape toţi oricât ne-ar mângâia cineva sau oricine ne-ar mângâia.

Nu înţelegem moartea. Ni se explică. Suntem oameni credincioşi. Ni se spune că nu este ultimul pas. Ni se spune că urmează după ea altceva. Şi totuşi, cine nu plânge când îi moare cineva drag? Până şi textele noastre religioase, textele cântărilor de la înmormântare, care sunt cele mai profunde texte ortodoxe de cugetare adânc omenească, până şi textele acestea sunt texte de lamentaţie. „Plâng şi mă tânguiesc”, spune o cântare. „Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis”.

Confruntarea cu moartea este dramatică. Este drama noastră omenească. Este drama vieţii omeneşti. Este confruntarea dintre viaţă şi absenţa vieţii. De aceea nu o putem înţelege. De aceea, chiar credincioşi fiind, ni se pare că ne violentează, cu atât mai mult, cu cât vine uneori înainte de vreme, dar şi atunci când vine la vremea ei, şi atunci plângem. Fiindcă ea rupe ceva. Acesta este motivul principal. Întrerupe pe „a fi” şi îl preface în „a nu fi”.

Aceasta este drama pe care o pune moartea în faţa minţii, a conştiinţei noastre. Este greu să o înţelegem.

Şi-au pus mulţi întrebarea: cum trebuie să înţelegem moartea? Cum trebuie să ne manifestăm în faţa ei? Pentru a înţelege mai bine moartea, ar trebui să ne punem o altă întrebare: ce este viaţa? De unde vine ea? Abia atunci putem să lămurim şi problema morţii.