Calea, Adevărul și Viața / Cum înțelegem cinstirea unui eveniment religios?

Suntem de puțin timp intrați în perioada Triodului, o perioadă care, mai întâi, ne pregătește pentru Sfântul și Marele Post, în primele 3 săptămâni, iar apoi, prin cele 7 săptămâni de postire ne conduce spre marele eveniment al Învierii Dom­nului Iisus Hristos.
Pentru întâmpinarea acestui eveniment multă lume se va afla în post și recule­gere sufletească. An de an acest eveniment este așteptat cu multă evlavie și bucurie senină, pentru că el trebuie și aduce pacea obștească, constituindu-se într-un moment înălțător de inimi și de gânduri.
Alţii însă, cei cu bani, şi-au plănuit din timp praznicul mare, s-au descurcat mi­nu­nat cu rezervările de hoteluri în ţinuturi exotice şi de bilete de avion. Drept care, îmi vine greu să scriu despre această sărbătoare, să-i povestesc subiectul. A te bucura în felul acesta, numai, mi se pare prea puţin. Or, mai ales de sărbători, un adevărat creştin este un cetăţean al cerului. De aceea, de sărbători nu se cere pompă şi nici avere, ci singura comuniu­ne cu cei apropiaţi contează. Priveşti cerul şi lumina lui, pământul, marea, animalele, cauţi îngerii, arhanghelii, puterile de sus ca orice bun creştin, indiferent dacă eşti bogat sau sărac.
Din păcate, sărbătorile actuale au inventat distracţia şi au pierdut din duh. Iată de ce ducem astăzi o viaţă de abdicări mo­rale şi amputări sufleteşti, într-un cuvânt facem din ziua de sărbătoare un adevărat măcel sufletesc. Sărbătorile religioase, cu participare colectivă, au cedat locul spectacolului. Iar spectacolul determină distanţarea sociometrică a artistului de spectatorul public.
Prin urmare, ceea ce a ajuns să conteze pentru o sărbătoare este ziua de azi, clipa prezentă, pentru că am ajuns să trăim numai prin intermediul simţurilor. Ne este frică să ne gândim la viitor. Nimeni nu mai îndrăzneşte să se uite în găleata în care se află apă pentru a-şi afla viitorul. Iată de ce s-a pierdut acest frumos obicei românesc! Semnul zilelor actuale este că niciun om, fără excepţie, nu-şi mai poate decide cursul propriei vieţi într-o ma­nieră cât de cât liniştitoare, aşa cum se întâmpla înainte. Sunt epoci în care go­lul, vidul se instalează în lume, iar mo­rala ajunge o chestiune privată, spune Emil Cioran.
Pentru ieșirea dintr-o astfel de situație nu există decât o singură cale: întoarcerea la Hristos cel înviat, pentru că numai prin El putem redobândi pacea cu Dumnezeu, pacea din noi înșine și pacea cu semenii noștri.