Calea, Adevărul şi Viaţa / Chemarea la Cină este o chemare în Împărăția cerurilor

Tema Împărăției cerurilor a fost abordată de multe ori în vremea activității de propovăduire a Mântuitorului Iisus Hristos. Ce este? Unde este? Cum este? Erau întrebări pe care ascultătorii Lui le puneau cu siguranță, întrucât doreau să știe cu mai multă precizie ce anume în­țelegea Hristos prin aceste două cuvinte. În chip simplu, era limpede că era vorba de viața de dincolo, de o Împărăție, de o lume care exista în Cer, paralel cu aceasta de pe pământ.
Însă, era și ceva mai mult decât atâta. Și chiar diferit de aceasta. De fiecare dată când Mântuitorul a abordat tema, a descoperit tot alte și alte dimensiuni și înțelesuri ale Împărăției. Și nu întotdeauna le-a adunat la un loc. Pentru că fiecare nouă dimensiune, fiecare nou înțeles, oricât de altul ar fi părut, spunea totul. Sub altă formă, dar totul.
Ca instrumente de cunoaștere, de cele mai multe ori, Hristos a întrebuințat para­bole sau metafore. Deoarece acestea deși aparent încifrează, ascund și închid, în fapt ele descifrează, explică și deschid, ele fiind întotdeauna mai accesibile decât teoriile, și mai multor categorii de ascultători în mod egal și în același timp. Una din lămuririle cu privire la Împărăția cerurilor a fost descifrată în parabola cu cei poftiți la Cină.
Cina este Împărăția lui Dumnezeu. Un ospăț. Un prilej de bucurie, de desfătare, de petrecere, de comuniune. Toți sunt chemați la Cină. Unii au fost chemați mai întâi, în mod special. Poporul ales sau anumite categorii din poporul ales, fariseii, cărturarii, învățătorii de lege, mai marii templului. Însă aceștia au găsit diferite pretexte ca să nu vină, deși ar fi trebuit să vină, ca oameni înțelepți ce se pretindeau, deoarece cu ei, ca popor, se făcuse Legământul dintâi, iar categoriile pomenite mai sus erau cei care cunoș­teau cel mai bine Scriptura și profețiile despre Mesia și venirea Lui. Dacă aceștia n-au venit, au fost chemați alții, nea­murile, deși aceștia nu fuseseră pregătiți anume și din vreme. Aceștia au primit totuși chemarea și au intrat.
Cina aceasta prefigura Împărăția lui Dumnezeu, de aici și de dincolo, iar cei care nu au onorat invitația, au rămas în afara ei. Cine n-a intrat în ea aici, nu va fi în ea nici dincolo. Întrucât aici, la această Cină au fost invitați, la mărtu­risirea credinței în Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu și Mesia, și la mărturisirea credinței în Împărăție. Aceasta le înveșnicea participarea, dacă veneau, sau le-o refuza pentru veșnicie, dacă nu ve­neau, pentru că și-o refuzau singuri, neprezentându-se.
Împărăția cerurilor, în gândirea Mântui­torului și în învățătura Sf. Scripturi, este de două feluri. Cea dintâi este cea dinlăuntrul nostru, cealaltă este cea eshatologică, adică Împărăția în care ne vom duce după moarte, în viața de dincolo. Dar nu ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu, în viața de dincolo, la Cina Domnului, cel care nu intră în ea de aici, care nu o aduce în sufletul lui aici.
Împărăția cerurilor este comuniune. Înseamnă a fi în bune relații cu toată lumea și a fi în armonie cu tine însuți. Dacă realizezi această armonie cu tine însuți și cu ceilalți, atunci ești în Împără­ţia cerurilor, și Împărăția cerurilor este în tine. Iar dacă ai intrat de aici în Îm­părăție, atunci ești în armonie cu Dumnezeu.
În parabola despre cei poftiți la Cină. Mântuitorul spune că toți sunt chemați la Cina Domnului. Ne dă însă libertatea să ne ducem sau nu. Textul parabolei se ter­mină cu cuvintele: „Mulți sunt chemați, dar puțini aleși”. Fericiți sunt cei puțini! Să ne ajute Dumnezeu ca noi să fim prin­tre cei puțini și să ne rugăm lui Dumnezeu ca cei puțini să fie cât mai mulți!