Calea, Adevărul şi Viaţa / Când dobândeşti virtutea iubirii, Dumnezeu se exprimă prin tine

Sfânta Scriptură ne spune limpede că „Dumnezeu este iubire”, ceea ce în­seamnă că iubirea adevărată izvorăşte din fiinţa divină. Iar atunci când iubirea adevărată apare în viaţa ta nu poţi să i te opui, ci trebuie să colaborezi cu ea, întrucât ea este o iubire vie, spontană şi curgătoare. Această iubire este dincolo de lege, de reguli, de norme, de convenţii sociale rezonabile sau absurde. Este dincolo de aşteptări raţionale şi modele prescrise de comportament, dincolo de normalitatea îndrăgită de statisticieni, doctori şi psihologi. Iubirea este libertate.
Aceasta este singura energie care există cu adevărat şi care este foarte dorită, deoarece este foarte greu să găseşti o per­soană care să nu-şi dorească să fie iubită. Toţi oamenii aspiră, visează şi aleargă după iubire, doar că atunci când par a o avea, depun eforturi ca să o controleze. Numai că aici apare o mică problemă: iubirea nu suportă să fie controlată. Ea începe să se retragă, se evaporă, dispare sau pleacă. Şi chiar dacă încerci să o controlezi nu vei reuşi. Este ca şi cum ai încerca să controlezi o tornadă. Aici înţelegem prin control manipulările conştiente şi inconştiente la care recurg oamenii, pentru a se asigura că primesc sau vor continua să pri­mească iubirea de care au nevoie.

Unul dintre aspectele cele mai interesante ale iubirii este acesta: nu este inclusă în dovezile, gesturile sau acţiu­nile materiale. Le poate însoţi, este adevărat, însă nu e întotdeauna acolo. Un copil poate primi jucăriile cele mai scumpe şi nici un fel de iubire. Cheltuind sume exorbitante pe jucării, părinţii nu fac decât să-şi reducă propria culpabilitate. Un alt copil se poate simţi extrem de iubit, deşi primeşte jucării modeste. O femeie poate primi bijuterii, vacanţe, maşini, rochii costisitoare şi cu toate acestea nu se simte iubită.

Când energia iubirii nu mai radiază, ce se întâmplă cu sufletul? Sufletul se îmbolnăveşte, se ofileşte, devine anemic, slab, vulnerabil. Şi atunci oamenii fie uită, fie n-au ştiut niciodată că a iubi este o mare, o uriaşă binecuvântare. Pentru că iubeşti nu pentru a obţine ceva în schimb, ci pentru a experimenta bucuria. Când iubeşti, tu eşti primul care câştigi, adică iubirea este binefăcătoare în pri­mul rând pentru tine. Este o energie care circulă prin tine, te curăţă, te purifică, te înalţă, te armonizează, te limpezeşte. Iubirea este cea mai profitabilă afacere. Când iubeşti, câştigi întotdeauna. Desigur că aici ne referim la iubirea au­tentică, cea care vine de la Dumnezeu.
Tot aşa cum vine lumina de la soare, iu­birea vine de la Dumnezeu. Asta în­seamnă că atunci când iubeşti cu ade­vă­rat, Dumnezeu se exprimă prin tine! Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine.

Cine câştigă aici? Câştigi tu pentru că ai imensul privilegiu de a fi străbătut de iubirea lui Dumnezeu. Câştigă şi celălalt, la care ajunge iubirea lui Dumnezeu. Şi, de ce nu, câştigă şi Dumnezeu, care are şansa să se exprime în lumea materiei pentru a o înnobila.