Calea, Adevărul şi Viaţa / Boala sufletească

Aproape toate patimile de care omul suferă pe faţa pământului vin mai cu seamă din două părţi ale firii noastre: din partea mânioasă a sufletului şi din partea poftitoare a lui.

Cea mai grea boală nu este cea trupească, ci cea sufletească, pentru că pierde atât trupul, cât şi sufletul. Cea mai grea demonizare a omului nu este epilepsia, care chinuieşte numai trupul, ci este înrobirea omului de patimi ucigătoare de suflet. Un om stăpânit de beţie şi desfrâu este un om posedat de diavoli. Pentru aceea este mai greu de vindecat un beţiv, un desfrânat, un ucigaş, sau un om stăpânit de ură, de lăcomie, invidie, chiar decât un om chinuit de un duh necurat.

Întristarea noastră este că, astăzi, numărul credincioşilor tineri şi vârstnici stăpâniţi de asemenea patimi este cu mult mai mare ca altă dată. Înclinarea oamenilor tot mai mult spre beţie şi desfrâu, spre necredinţă, spre egoism, divorţ şi ucidere sunt motive de îngrijorare din ce în ce mai mult. Cu atât mai mult cu cât acest fenomen se extinde mai ales în rândurile celor tineri, în ultimii ani, prin filmele cu violenţă, care duc la crimă, şi cele imorale, care împing, în masă, la păcate pe atâţia tineri, care cad pradă acestor droguri diabolice, străine de sufletul, de credinţa şi cuminţenia neamului nostru.

Noi toţi, în calitate de fii ai Bisericii lui Hristos, de părinţi, de fraţi şi educatori de copii, trebuie să avem mare grijă cum ne creştem copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu! Nu avem voie să-i ucidem înainte de naştere, prin avort, nici după naştere, prin sminteală şi lipsă de educaţie religioasă! Nu este bine să-i lăsăm pradă beţiei, necredinţei şi desfrâului la vârsta tinereţii! Sunt copiii noştri, dar sunt şi copiii lui Hristos, care ne zice: Lăsaţi copiii să vină la Mine! (Luca 18, 16). De aceea, vom da împreună greu răspuns pentru ei, pentru fiecare suflet pierdut, furat sau ucis de diavolul.