Calea, adevărul și viața. Adevăratul post

Învățătura despre post este veche. Profetul Isaia, care a trăit cu câteva sute de ani înainte de Hristos, transmițând cuvintele Domnului a dat o interpretare frumoasă postului: „Nu știți voi postul care-Mi place? Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând. Adăpostește în casă pe cel sărman. Pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga și Domnul te va auzi.
La strigătul tău, El va zice: „Iată-mă!” Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ame­nințarea cu mâna și cu cuvântul, dacă dai pâinea ta celui flămând și saturi sufletul cel amărât,, lumina ta va răsări în întuneric și jertfa ta va fi ca miezul zilei” (Isaia 58, 6 și urm.).

Aproape că este greu de crezut ca profetul Isaia să fi scris cu sute de ani înainte de Hristos acest text. Ce înțelegere fină! Ce înțelegere duhovnicească cu privire la post. Noi adesea ui­tăm acum, în veacul al XXI –lea, de aceste lucruri și credem că ne îndreptează un post de brânză, sau de carne, sau de ouă, numai acesta, fără să ne schimbăm mintea.

Postul este doar un mijloc spre ceva, nu un scop în sine. Dacă postul nu ne face mai buni, este ca și cum am merge un pas înainte și un pas înapoi, crezând că înaintăm!
În vechime unii își puneau cenușă în cap, ca să arate cât erau de virtuoși. Când Mântuitorul Hristos a spus: „Voi când postiți, să nu fiți triști ca fățarnicii” (Matei 6,16) a vrut să spună: voi să faceți totul cu discreție, să nu vă știe nimeni. Căci Tatăl vostru, care vede și cele ascunse ale voastre, vă va răsplăti vouă. Dacă faceți ceva la vedere, în fața oamenilor, v-ați și primit plata din partea oamenilor. Ați vrut să vă lăudați față de oameni, vă primiți plata de la oameni, dar n-o mai pri­miți de la Dumnezeu. Ca să o primiți de la Dumnezeu, trebuie să o faceți pentru Dumnezeu.

Și mai este un aspect care reiese din învățătura despre post a Mântuitorului. Și anume: dacă virtutea postului este numai o virtute materială, adică abți­nerea de la mâncare, atunci să știți că nu este deloc virtute. Virtutea postului este virtute numai dacă este conjugată cu schimbarea inimii, cu transformarea inimii și a gândului. Dacă devii mai bun, dacă devii mai iertător, dacă devii mai înțelegător față de nevoile semenilor, postul și-a făcut efectul.

Postul a fost rânduit pentru ceea ce se obține prin el, nu pentru el însuși. Sau altfel spus, nu noi ținem postul, ci postul ne ține pe noi.