Bomba ecologică Iazul Central

Iazul Central este în momentul de faţă principala sursă de poluare a Băii Mari cu pulberi pline de metale grele. De pe Iaz, vântul mătura praf cu un conţinut mare de metale grele şi diverşi compuşi chimici folosiţi în activitatea minieră. Zeci de ani de acumulări de steril de flotaţie se regăsesc în acest iaz, ca de altfel şi în celelalte iazuri de decantare din judeţ. Când au fost construite aceste iazuri, nu se ştia nimic despre modul în care mediul va fi afectat. Nu se ştia şi nici nu a interesat pe nimeni. Iazul Central înmagazinează 10 milioane tone de steril, rezultat din activitatea Uzinei de Preparare „Flotaţia Centrală”. Sterilul provine din prelucrarea minereurilor complexe şi aurifere de la minele Şuior, Cavnic, Herja şi Turţ. Depozitarea sterilului pe Iazul Central s-a făcut începând cu anul 1962 şi a fost sistată în anul 1976. Din acel an se află în conservare.

Iazul Central este o construcţie supraterană, construit direct pe sol, fără măsuri speciale de impermeabilizare a cuvetei. Singura etanşare a cuvetei iazului este cea oferită de straturile naturale de sol argilos, mai puţin permeabile.

Anterior, în perioada activă a Iazului Central, nu au fost construite instalaţii de tratare a apelor pluviale şi a apelor tehnologice acumulate pe platforma superioară a iazului, ambele categorii de ape fiind evacuate, prin diverse amenajări (canale, drenuri, conducte) în pârâul Racoş.

Un pârâu supravieţuitor ce a transportat toate apele otrăvite în râul Săsar. În perioada de conservare a iazului, evacuarea apelor pluviale acumulate pe suprafaţa acestuia s-a făcut la fel ca şi în perioada activă, respectiv apele pluviale au fost evacuate în pârâul Racoş fără nici o tratare prealabilă.

În partea de est a Iazului Central se găseşte Iazul Tăuţii de Sus, iaz pe care sunt depozitate sterile provenite din activitatea minei Baia Sprie. Acest iaz se suprapune, în partea sa de vest, peste Iazul Central. Băimărenii nu conştientizează pericolul pe care îl reprezintă această sursă deschisă de poluare continuă a solului, a apei şi a aerului. În decursul anilor, la mai multe dezbateri publice au fost prezentate măsurătorile în sol şi apă (măsurători aflate ataşate în documentaţia de mediu depusă, discutată în aceste întâlniri), dar ele nu sunt luate în calcul atunci când se vorbeşte de poluare.

Iazul Central este un deşeu industrial foarte toxic. Cine doreşte o dovadă concretă trebuie să meargă până acolo. Este un peisaj dezolant. O parte din Baia Mare se află sub stăpânirea otrăvurilor cele mai rele.

După ce va fi prelucrat Iazul, va urma complexa lucrare a reabilitării celor 48 de hectare ocupate de aceste halde. Poate atunci pârâul Racoş va deveni un fir de apă normal. Poate atunci se va vedea linia orizontului înspre Baia Sprie, fără norii otrăviţi. Iată câteva date ale calităţii solului, date din documentaţia oficială a dosarului.

Depăşiri ale metalelor grele, faţă de limitele maxim admise ale pragului de intervenţie definite conform Ordinului Nr. 756/1997 al Ministerului Apelor Pădurilor şi Protecţiei Mediului: arsen de 116 ori, cadmiu de 8.33 ori, cupru de 1.96 ori, plumb de 3.2 ori, zinc de 1.54 ori. CALITATEA APEI SUBTERANE: depăşiri ale limitelor maxim admise la arsen de 2.77 ori, cupru de 2.47 ori, plumb de 2.84 ori, zinc de 10.71 ori.

Romaltyn va elimina Iazul otrăvit de lângă Flotaţia Centrală. Un pic mai bine pentru băimăreni, pentru maramureşeni…

Cine îşi mai aduce aminte de Iazul de la Meda? Erau 4,5 milioane de tone de steril, rezultat din procesul tehnologic de la Flotaţia Săsar. Iazul Meda s-a aflat între blocurile din cartierul Dragoş Vodă. Zeci de ani, „dealul” de la Meda a făcut parte din peisajul oraşului Baia Mare. Pe lângă miros, praful antrenat de vânt a fost cel care a dat de furcă cel mai mult băimărenilor, în primul rând, din partea de sud a municipiului. Dacă lăsai fereastra deschisă o jumătate de oră, praful se depunea pe tot, de la mobilă la haine, pe geamuri şi pereţi, era inhalat de copii, adulţi. Praful de pe Iaz făcea parte din cotidian. Mulţi ani băimărenii nu au ştiut, de fapt, ce inhalează, ce şterg de pe mobile, ce consumă. Praful de pe iaz a conţinut metale grele şi resturile chimice ale unui proces tehnologic. Nimeni nu a asigurat o minimă protecţie împotriva unuia dintre cele mai importante focare de poluare din sudul oraşului.

Prin prelucrarea Iazului Meda a fost eliminat acest focar, această sursă de poluare directă şi permanentă. Acum, după şapte ani de la terminarea lucrărilor de la Iazul Meda, lumea a uitat cum era înainte. Când priveşti din capătul, dinspre oraş, al străzii Dragoş Vodă se vede linia orizontului, o „fotografie” greu de închipuit în urmă nu cu mulţi ani. Acolo a fost un iaz…

În zona Flotaţiei Centrale se găseşte Iazul Central, pentru care Romaltyn deţine o licenţă de concesiune în vederea exploatării. Iazul are cca. 10 milioane de tone de steril, din care cca. 8,5 milioane tone ar urma să fie prelucrate, într-o perioadă de cel mult cinci ani (1,5 milioane tone trebuie să rămână pe loc, pentru a forma acel „pilier de siguranţă” necesar pentru stabilitatea iazului vecin).

Este o afacere pentru Romaltyn, dar este o mare afacere şi pentru Baia Mare. Dincolo de considerente economice (taxe, impozite, locuri de muncă directe, indirecte, pe orizontală), marele câştig pentru oraş este dispariţia acestui deal de steril care ocupa 48 de hectare. El este amplasat în Satu Nou de Sus şi este flancat de Tăuţii de Sus, iar ceva mai încolo de oraşul Baia Sprie.

Unii spun că acest iaz de decantare nu are influenţe negative asupra oraşului, dar nici asupra localităţilor din proximitatea lui. Total fals. El este spre marginea depresiunii Baia Mare, iar vânturile sunt mai prezente ca în alte zone ale Băii Mari. Aceste vânturi antrenează praful de pe iaz şi îl depun pe case, în grădini, pe drumuri, peste tot. Orice schimbare de direcţie a vântului aduce „binefacerea” de pe iaz în Baia Mare. Dar nu este vorba doar de oraş, ci şi de sutele de case aflate în localităţile din jurul Băii Mari. Praful conţine aceleaşi metale grele, aceeaşi boală nevăzută, dar inhalată de băimăreni şi maramureşeni.

Praful se insinuează peste tot şi nu poate fi eliminat decât prin eliminarea Iazului. Cine nu crede, să meargă să discute cu sătenii din Satu Nou de Sus, din Tăuţii de Sus, cu cei din Baia Sprie, dar şi cu băimărenii care locuiesc înspre Iazul Central. Când este vânt, când plouă, toate otrăvurile din Iaz iau calea aerului sau a solului. 

Oamenii sunt destul de reticenţi la întrebările despre „binefacerile” de pe iaz, cu greu acceptă să vorbească de problema lor, mai ales că în ultimul timp se duce o campanie de neînţeles a unor aşa-zise organizaţii ecologiste împotriva prelucrării Iazului Central.

Despre grozăvia de acolo nu vorbeşte nimeni. „Dacă este vreo problemă? Glumiţi! Cine spune că ar fi normal să stăm cu iazurile astea pe aici să vină să stea o lună, aşa de probă? E de neconceput. Când bate vântul, praful de pe iazuri vine spre noi, se aşterne peste tot, intră în pământ, în apă, în case, îl respirăm şi avem probleme. Sunt copii, bătrâni care suferă de fel şi fel. Multe se trag de aici, dar cine să ne ajute? Suntem un sat amărât şi neimportant pentru domnii de la oraş”, a spus un fost lucrător, ironia sorţii, la Flotaţia Centrală. Am vorbit şi cu alţii, părerile sunt aceleaşi, chiar cer să se facă ceva şi pentru ei.

Romaltyn doreşte să rezolve problema direct generată de acest Iaz, urmând şi partea de ecologizare a celor 48 de hectare de teren otrăvit zeci de ani!

„Dacă este vreo problemă? Glumiţi?! Cine spune că ar fi normal să stăm cu iazurile astea pe aici, să vină să stea o lună, aşa, de probă! E de neconceput! Când bate vântul, praful de pe iazuri vine spre noi, se aşterne peste tot, intră în pământ, în apă, în case, îl respirăm şi avem probleme. Sunt copii, bătrâni care suferă de fel şi fel. Multe se trag de aici, dar cine să ne ajute? Suntem un sat amărât şi neimportant pentru domnii de la oraş”.