Bomba cu ceas a epurării apelor de mină

În 27 martie 2018, apa încărcată cu metale grele din subteranul fostei mine Băiuț a spart digul galeriei Breiner, s-a deversat în râul Lăpuș și a asfixiat circa o tonă de pește și puiet din Cheile Lăpușului - arie protejată Natura 2000. În 8 ianuarie, tot în Maramureș, râul Săsar s-a umplut de argilă, ca urmare a unor debite în suspensie provenite de la tunelul minier Cavnic - Şuior - Baia Sprie. Acest tip de eveniment - poluarea râurilor cu apă care irumpe din subteranul unor foste mine - se înregistrează în România de 3-5 ori pe an. Peste 300 de galerii de mină au rămas părăsite în Maramureş, după ce s-a închis mineritul în judeţul nostru. Din păcate, multe dintre acestea nu sunt securizate cum ar trebui, iar apele de mină care ies din ele poluează încontinuu mediul înconjurător. Pentru evitarea unor asemenea situații, soluţia e construcția de stații de epurare. Numai că acestea costă bani și nici ele nu e sigur că rezolvă problema.

Vreți dovezi? Vă dăm. Patru. Căci acesta e numărul stațiilor de epurare aflate în portofoliul Conversmin, societate a Ministerului Economiei: Toroioaga din Borșa, Câmpurele din Nistru, Tyuzosa din Nistru și Aluniș-Fata Mare-Valea Colbului din Ilba. Vă reamintim că, după închiderea mineritului, problema închiderii și ecologizării minelor a fost aruncată în ograda Conversmin, societate aflată în ograda Ministerului Econo­miei. Această companie trebuie să pună în practică un program de conformare foarte stufos, care prevedea printre altele și funcționarea stațiilor de epurare ape de mină și retehnologizarea acestora, conform programului de etapizare. Numai că, situația a fost în extrem. După ce ani de zile a existat suspi­ciunea că Conversmin nu gestionează bine fondurile alocate, în ultimii ani, nu a mai avut ce să gestioneze pentru că bugetul Conversmin a fost unul de avarie. De exemplu, anul trecut bugetul Conversmin a fost stabilit la aproximativ 169 de milioane de lei. Din această sumă, compania a pri­mit mai puțin de 72 de milioane și a reușit să cheltuiască 59 de milioane. Iar costul mediu al unei stații de epurare este cam de un milion de euro. Și în ţară ar fi nevoie de minimum 30 de stații. În lipsă de bani, neputând pune în practică programul de etapizare, Conversmin e prins într-un cerc vicios.

Dar să începem cu banii. Pe vremea când conturile Conversmin erau ceva mai pline, în urmă cu mai bine de un de­ceniu, societatea a organizat o licita­ție pentru alegerea unor firme care să se ocupe de exploatarea staţiilor de epurare a apei la minele Nistru, Tyuzosa, Aluniș, Fata Mare. Scandalul a fost prezentat la vremea respectivă și de GAZETA, a făcut subiectul a nume­roase controale și controverse, dar degeaba. Pe lista participanților la lici­taţie s-au înscris cinci firme. Surprin­zător este faptul că cea care a câştigat licitaţia (organizată la pachet pentru cele patru mine), societatea Domaso Cons­truct SRL, cu sediul în Petroşani, fusese înființată în 2003, iar în 2004 a avut cifra de afaceri zero, neavând niciun salariat. Conform procesului-verbal al şedinţei pentru deschiderea ofertelor şi hotărârii comisiei de evaluare a acestora, din cei cinci ofertanţi calificaţi s-a constatat că singura ofertă corespunză­toare era a celor de la Domaso Cons­truct, ea având o valoare de circa 3,8 milioane euro, la care se adăuga TVA.

În urma controlului efectuat de repre­zen­tanţii Ministerului s-a constatat că „metodologia invocată de Conversmin este subiectivă, conducând în final la un câştigător al licitației care a încheiat un contract în valoare de 139,175 miliarde lei vechi, față de SC Ghetaul Prod SRL, cu o ofertă de 125,657 miliarde lei vechi”.

Reprezentanții MEC au arătat atunci că „Domaso SRL a știut înainte de desfășurarea licitației valorile maxime stabilite de MEC pentru serviciile solici­tate în semestrul II al anului 2005 la toate cele patru mine. Pe de altă parte, Domaso Construct mai apare ca titular al unui contract în valoare de 6,123 miliarde lei vechi încheiat în urma negocierii cu o singură sursă pentru lucrări de refacere a zonei afectate de calamităţi din perimetrul stației de epurare a apei de la exploatarea Aluniș-Fata Mare-Valea Corbului. În cazul licitației deschise pentru exploatarea stațiilor de epurare a apei la minele Nistru, Tyuzosa, Aluniș, Fata Mare și So­cea există suspiciunea că sunt întru­nite elementele constitutive ale infracţiunii de gestiune frauduloasă cu un prejudiciu estimat la 13,5 miliarde lei vechi” - Raportul Corpului de Control al MEC.
Dar, ulterior, scandalul s-a stins și în loc de sancțiuni, Domaso și-a adjudecat noi lucrări: „Servicii de exploatare a staţiei de epurare Tyuzosa”, în valoare de 2.130.192, fără TVA; „Servicii de exploatare a stației de epurare Aluniș- Fata Mare -Valea Colbului”, în valoare de 4.489.728, fără TVA și „Servicii de exploatare a staţiei de epurare Nistru 9 Mai - 11 Iunie”, în valoare de 10.939.104 fără TVA.

Timpul a trecut și banii din bugetul Conversmin s-au subțiat. Au rămas, în schimb, problemele de mediu. Recent, GAZETA de Maramureș a arătat că în primăvară, cele patru stații de epurare ale Conversmin au rămas fără autori­zații de la Apele Române și că urmează să expire și autorizațiile de mediu, care, în lipsa îndeplinirii programului de conformare nu pot fi reînnoite.
Aceste informații au fost confirmate de Comisariatul județean al Gărzii Națio­nale de Mediu, care la solicitarea noastră ne-a transmis un răspuns oficial: „GNM – CJ Maramureș a efectuat patru verificări privind modul de funcționare a stațiilor de epurare ape de mină Torioaga din Borșa, Câmpurele din Nistru, Tyuzosa din Nistru și Aluniș - Fata Mare - Valea Corbului din Ilba, aflate în portofoliul SC Conversmin SA, societate a Ministerului Econo­miei. În urma verificărilor s-a constatat că stațiile de epurare funcționează fără să respecte întocmai condițiile din autorizațiile de mediu emise pentru fiecare obiectiv în parte, respectiv nu
s-au realizat măsuri din Programul (Planul) de conformare, respectiv nu
s-a realizat și autorizat un depozit conform pentru depozitarea nămolurilor rezultate din epurarea apelor de mină pe iazul din Tăuții de Sus. Pentru necon­for­mitățile constatate s-au aplicat prevederile legale în vigoare, respectiv s-au aplicat patru sancțiuni contraven­ționale – amendă de câte 50.000 de lei și s-a notificat APM Maramureș pentru deschiderea procedurii de suspendare a autorizațiilor de mediu”.
Evident, am întrebat APM dacă au­torizația a fost suspendată sau nu. Directorul instituției, Gabriel Tămâian, a explicat că nu a fost necesar, deoarece autorizația a… expirat: „Noi nu am deschis procedura de suspendare a autorizațiilor de mediu pentru că autori­zațiile le-au expirat acum, în 28 august. Fiind autorizațiile expirate li s-a transmis să facă toate demersurile necesare pentru obținerea unei alte autorizații de mediu. Câtă vreme rezol­vă soluția de eliminare a nămolului prin altă metodă și se încadrează în parametrii de evacuare prin noile limite la autorizația de gospodărire a apelor, ar trebui să le dăm drumul. Dar trebuie să respecte aceste două condiții. Momen­tan duc nămolul pe iazul de avarie de la iazul Bozânta, care va fi folosit pentru închiderea iazului când vor începe lucrările. Domnul director de la Conversmin, Bogdan Drulea, mi-a zis că aceste stații funcțio­nează la capacitate normală. În urma adresei pe care am trimis-o la Con­versmin am fost in­format de către directorul din Mara­mureș că a și redirecționat adresa către Ministerul Economiei pentru alocare de fonduri. Urmează să vedem ce se va întâmpla”.

Deci, ne întoarcem din nou la bani. Din sursele noastre, în lipsă de bani problema va rămâne tot într-un etern ping-pong instituțional: „Problema este că nu au fost bani să fie modernizate staţiile de epurare. Depozitul de nămol de pe iazul Tăuții de Sus trebuia făcut după ce s-a terminat închiderea iazului, care se face pe fonduri de mediu. Pentru că iazul nu s-a închis, nu s-a putut face depozitul de nămol deasupra. APM ce o să facă? O să mai dea eventual niște amenzi la Convesmin. Dar Conversminul e Ministerul, nu e nimic altceva, deci o să se ia bani dintr-o parte și o să-i pună în alta. Partea asta că s-au dat amenzi sunt doar pentru ochii lumii. Și ce dacă s-au dat amenzi de două mi­liarde lei vechi? Conversminul va merge la proces și o să se judece că e Statul Român și ce o să se întâmple, o să bage Conversminul în insolvență? Oricum amenda nu se va plăti pentru că se vor pune la masa credală bla, bla. Partea cu amenzile țin de basme. Oricum, ideea este că problemele de mediu rămân, indiferent de amenzi, atâta timp cât nu se dau bani de la Minister. Banii numai Guvernul poate să-i dea, Reminul nu are ce face. Probabil sunt alte priorități.
Ce importanță are că au înlocuit conducta sau nu, pentru că este exact la fel dacă apa de la Băiuț vine pe canal sau pe conductă dacă se varsă tot în râu, dar la o distanță de 50 de metri mai încolo. Mie mi-a venit să râd când au auzit că au schimbat conducta. Cât este de im­portant că aruncă var? Varul neutra­lizează, dar dacă arunci câte o lopată și nu ai stație, de unde știi cât var trebuie să pui? Plus că după ce pui var, rezultă un precipitat de metale grele, iar acela dacă nu-l filtrezi și nu-l decantezi, se duce tot pe apă. Grav e la Ilba și la Câmpurele unde sunt debite mari. Știu că stația de la Câmpurele este de un an și jumătate în avarie. Nu îmi dau seama ce decontează. Batem pasul pe loc, pentru că unii nu dau banii, iar alții nu fac nimic pentru că nu primesc banii. Banii ar trebui dați direct de la Minister. Pentru că așa, trecând banii prin Conversmin, aceștia își iau 8% pentru administrarea contractului. Este un comision din care se dau salarii anga­jaților. Să nu credeți că ei fac ce vor cu banii. Dar realitatea este că atunci s-a înființat Conversminul când au zis că reduc posturile din ministere. Așa că
i-au mutat pe oamenii de la minister la o societate pe care ei și-au făcut-o, în loc să fie la un departament cum era înainte. De fapt, s-a schimbat numele unei direcții din Minister, iar în 2004 s-a declarat că s-a redus personalul în Minister. Dar, de fapt, e același lucru, doar cu altă denumire.”
Sursele noastre spun că, pe lângă necesarul de lucrări, există și alte probleme legate de terenuri, care blochează avizarea stațiilor: „Practic, nu s-au făcut stații noi, ci pe vechile stații de epurare de mină s-au pus pompe noi și filtre noi. Deci nu s-au făcut stații în locuri noi. Atunci s-au adus filtre mo­derne și pompe, dar asta a fost în 2001, deci au trecut 17 ani. Există proiecte de modernizare la care trebuie obținute autorizațiile de construire, și cu toate că proiectele au fost avizate, nu se pot obține autorizațiile pentru că nu este rezolvată problema terenului, pentru că nu este clară proprietatea terenurilor de sub stațiile de epurare”. Soluția propusă de specialiști e transferul stațiilor la primării: „Banii aceștia pentru stațiile de epurare ar trebui dați direct de la minister către primării, pentru că s-ar reduce din costuri. Dacă primăriile ar prelua stațiile de epurare, primarii ar fi interesați să le administreze ca să nu aibă probleme de mediu, plus că ar crea niște locuri de muncă. Dacă ministerul ar da banii direct la primării, primarii și-ar urmări interesul și ar fi mult mai bine. Plus că procentul de 8% din sumele alocate nu s-ar mai pierde”.

„Problema este că nu au fost bani să fie modernizate staţiile de epurare. Depozitul de nămol de pe iazul Tăuții de Sus trebuia făcut după ce s-a terminat închiderea iazului, care se face pe fonduri de mediu. Pentru că iazul nu s-a închis, nu s-a putut face depozitul de nămol deasupra. APM ce o să facă? O să mai dea eventual niște amenzi la Convesmin. Dar Conversminul e Ministerul, nu e nimic altceva, deci o să se ia bani dintr-o parte și o să-i pună în alta. Partea asta că s-au dat amenzi sunt doar pentru ochii lumii. Și ce dacă s-au dat amenzi de două miliarde lei vechi? Conversminul va merge la proces și o să se judece că e Statul Român și ce o să se întâmple, o să bage Conversminul în insolvență? ”