Biblioteca de idei / Vechi dovezi de mare noutate

Când am deschis plicul trimis de Egon Vedrödy din Bratislava conținând albumul documentar „Dejini a genealógia šl'achtického rodu”, am rostit un „gau­deamus igitur” solemn și prietenos. Lu­cra­rea, deși publicată în limba slovacă, este foarte accesibilă datorită ilustra­țiilor, notelor de subsol, transcriptelor, peceților și altor elemente ce au cores­pondente ușor cognoscibile. Este un tratat istoric ce pune în lumină genealogia familiei nobile Vedrödy, care a jucat un rol extrem de important în domeniul monetăriei maghiare în cea de-a doua jumătate a secolului XVII și prima din secolul XVIII. Pavol Josef Vedrödy (1649/1650-1735) a avut nu numai predecesori nobili, cât, mai ales, continuatori, care au activat în zone legate de monetărie, orfevrărie, gravură de camee ș.a. Unul dintre aceștia, Pavol Josef Vedrödy fiul, (1709-1749), cu studii la Bratislava, Viena și Banská Štiavnica, a ajuns „gérant des mines” la Kremnica, Čavoj, Valaská Belá și, din 1745, expert contabil la Monetăria din Baia Mare. Și fiul acestuia, Pavol Josef Adam Vedrödy (1740-1778), a exercitat profesii apropiate ca profil minier, metalurgic și turnare de monedă, culminând cu obținerea funcției de „arbitru” la Tribunalul Minier din orașul nostru, unde a și trecut în eternitate, la fel ca tatăl său. Prin aceste elemente genealogice se poate clădi o schemă sumară a unei dinastii tipice de funcționari de mine și de specialiști ai camerelor miniere. Totodată lucrarea constituie și o contribuție esențială la cu­noașterea arhontologiei și prosopografiei specialiș­tilor în gestiuni miniere și monetaristică în monarhia habsburgică, așa cum au putut afla toți cei care au avut privilegiul să viziteze Muzeul Monedei de la Kremnica, cel mai mare de acest fel din Europa.
Dar cea mai mare bucurie am avut-o când am descoperit, la paginile 130-153 capitolul distinct „Vedrödyovci v Baia Mare” cu toate argumentele și detaliile care pentru noi constituie „vechi dovezi de mare noutate”. Suntem dispuși la o colaborare cu un bun cunoscător de limbă slovacă, spre a-i încredința acest text spre traducere. Sau, dacă va fi posibil, întreaga carte care, punând în lumină generațiile de VEDRÖDY, de la Jakub, prin toate etajele intermediare întinse pe o cronologie exactă în cei peste 350 de ani și până la frații Marian (n. 1950), Peter (n. 1952) și doctorul în filosofie Egon (n. la 19.02.1956), constituie o istorie extrem de prețioasă în acest do­meniu de exploatare și prelucrare a prețioaselor minereuri.
Iar, alături de „cea mai mare bucurie” stă imperturbabilă și cea mai neagră tristețe. Nicio sursă din cele câteva sute men­ționate nu provine din Baia Mare sau din teritoriul limbii române! Doar trimiteri la documente din Arhivele de Stat ale Austriei, cele ale Camerei Financiare și de Comerț, arhive instituționale ma­ghia­re sau slovace și o subliniere biblio­gra­fică dintr-o lucrare a prietenului și cola­boratorului nostru Volker Wollmann, apă­rută în 2006 în Germania într-o publicație de specialitate. Ceea ce n-am fi vrut să arătăm, dar așa sună evidențele!