Biblioteca de idei / Un nou cuvânt românesc!

Există un domeniu în lingvistică ce se ocupă de „compunerile savante”. Acestea apelează la marile limbi cultu­rale ale lumii, cu un rol formativ uriaș: greaca, latina, franceza, engleza, elina, sanscrita, ebraica ș.a.m.d. Formarea cuvintelor noi este un proces de durată, cu multe meandre și dificultăți, cu dispute între specialiști și cu suficiente reticențe la publicul utilizator…
De regulă, neologismele sunt impuse de viață și cuvintele ce bat „la poarta limbii” nu pot fi ținute la barieră mult timp. Astăzi voi atrage atenția spre cuvântul PODIATRIE. De mai bine de un an funcționează la Cluj-Napoca o clinică privată cu acest nume. Podiatria este un domeniu destul de cunoscut și acceptat în Occident. La noi, însă, majoritatea ortopezilor nici n-au auzit de acest „neologism”. Care vrea să intre atât pe „piața medicală” cât și pe „piața cuvintelor”. Dicționarul de neologisme nu-l are în patrimoniu deocamdată.

Când e vorba de „compuneri savante”, avem de-a face cu unele „elemente prime” și cu alte „elemente secunde”. În cuvântul „ortoped”, spre exemplu, elementul „orto” (drept…) este „prim” iar „ped” (formare, creștere) are rol secundar. În cuvântul „pediatrie” (ramură a medicinii care studiază bolile de copii), elementul „ped” este „prim”, iar „iatros” (tratament) este secund. De reținut că elementul de compunere savantă ped are, atât semnificația „educator”, „crescător”, cât și pe cea de „referitor la picior”, de la grecescul pons (picior). Prin uzul său masiv în perioada de formare a fondului nou de cuvinte, s-a impus, mai ales, elementul prim „pod”, cu aceeași conotație esențială. Podologia este partea medicinii care se ocupă cu studiul piciorului, podometrul este instrumentul care în­registrează, în număr de pași, distanța parcursă de cineva pe jos, podobrom­hi­droza desemnează starea de transpirație rău mirositoare a picioarelor, iar podagra este guta piciorului. Acum parcurgem o fază diacronică din „bătălia” pentru intrarea în limbă a unui cuvânt foarte nou, contestat de unii și promovat de alții – PODIATRIE.

Personal, consider că lingviștii Acade­miei Române, oricât ar fi de „receptivi”, nu vor putea trece peste impunerea termenului în realitatea lucrurilor. Ceva similar s-a produs în perioada luptei pentru „sensul principal” în cazul cuvântului pedologie. Căci prima variantă acceptată de lingviști pentru elementul prim de compunere savantă a fost pedo, însemnând „educație”, „creștere”, dar a câș­tigat varianta a doua cu semnificația „sol”, „teren”, de la grecescul pedon.

În ultimele șase luni, datorită com­plicațiilor produse de un diabet „parșiv”, am ajuns să frecventez cabinete medi­cale românești și europene, deservite de „ortopezi” și/sau „podiatri”. Și unii și alții participă la congrese internaționale din domeniul „podologiei”. Dar n-avem încă nici „podologi” și nici „podiatri” români. Cum tratamentul meu, ghidat de dr. Darius Rad (Cluj-Napoca și Marea Britanie) și dr. Karl Jorg Krnka de la Viena, va fi de durată, voi putea urmări, prin experiențe personale, secvențe din lupta pentru existență a noului cuvânt românesc PODIATRIE!