Biblioteca de idei. Un articol din… „Curierul ucrainean”

A plecat la întâlnirea cu îngerii un mare artist plastic român – Aurel Dan, botezat de la o vreme „pictorul anotimpului alb”. Tablourile sale cu turle de biserici, cruci și țărani în veșmintele albului matern confirmă puritatea și eleganța etnotropică a ținuturilor hiperboreene și îndeamnă spre frumos în chip firesc dar fermecător. Născut pe înălțimile Țării Lăpușului, la 6 februarie 1946 în Aspra, acolo unde privirea tronează strategic peisajele până la mari depărtări, Aurel Dan s-a instalat casnic în Rona de Sus, sat ucrainean de pe Valea Ronișoarei, care i-a adus o relație de proximitate cu peisajele tipic maramureșene.
Adevărul este că trecerea „dincolo” a artistului a fost precedată de multe efuziuni plastice, atât în Baia Mare, cât și la București și-n alte locuri-gazdă de expoziții. Ecourile acestei plecări definitive nu s-au stins, deși mi se pare că sunt prea timide în relația cu forța sa de expresie. Din acest motiv, ca prieten fidel și în ca­litatea de cultivator și promotor al memoriei sale bogate, m-am bucurat nespus să regăsesc un articol eminent și elocvent în „Curierul ucrainean” nr. 389-392, august-septembrie 2019. Un adevărat panegiric, cu titlul simplu „Omul sfințește locul prin munca și creația sa”, semnat de prof. Anna T. Ruști. Spicuiesc cu drag expresii nobile despre acest om rar, tăcut dar talentat până la genialitate, polivalent și gospodar, dar și despre „stâlpul său de sprijin”, Ileana Dan, ucraineancă născută Rahovan.

- „Aurel Dan este un artist plastic deosebit și unic, care a făcut un liant între cerul azuriu și albul imaculat al pământului adormit, hibernal”.

- „…a legat sacrul cu profanul într-un mănunchi ca într-un buchet”.

- „Era îndrăgostit de livadă și de iernile maramureșene, colțul de rai unde și-a dat și ultima suflare într-o zi toridă de vară, ce a intrat în contrast cu iernile de pe tablourile sale”.

- „Ulicioara unde locuia, umbrită de pomi fructiferi ce se închinau în fața lui când trecea, se numește Strada Pictorului de mult timp, de când s-a așezat acolo”.

- „Amândoi au muncit cot la cot, au construit, au plantat, au crescut și au educat copii, atât pe ai lor cât și pe cei ai satului, ce au devenit cu timpul marea lor familie”.

- „Doi oameni valoroși care au luminat cu penelul și condeiul arta și cultura noastră, pictând peisaje și scriind frânturi din viața ancestrală a oamenilor simpli, ce-și duc traiul pe aceste meleaguri încă de când Dumnezeu a creat lumea”.

Articolul se încheie cu un citat din Ivan Chideșciuc: „Iernile zugrăvite de marele dispărut, Aurel Dan, sunt unice ca și portul din Maramureș. E un artist de talie națională care a dat cea mai mare strălucire ținutului în care a trăit și a creat…”.