Biblioteca de idei / Străini în patria naşterii lor

Scriu, ca de obicei, cu litere normale, dar din străfundurile ființei mele. Pentru subiectul de față însă ar fi minunat dacă aș avea o pană de gâscă și o călimară cu cerneală roșie, semn al sângelui. Căci, oricât aș dori să „pacific” subiectul, astfel de gânduri „se scriu cu sânge”!

Da, scriu acum despre românii și aromânii din Balcani și acest subiect are nevoie de o cerneală specială. Sau, cum scrie marele poet aromân din Macedonia, Dina Cuvata: „Dușmanii ne închid ochii/ Dau comandă inimii noastre.../ Nepoților le lăsăm numai cimitire/ Cântece cu speranțe blestemate și veninoase”.

Versurile acestea devenite deja clasice în rândul românilor din Balcani, fie ei români – vlahi sau aromâni, latini, traci romanizați, istroromâni, meglenoromâni, oricum... băștinași în raport cu celelalte neamuri „venite de aiurea”, sunt așezate de către dr. Ivo Gheorghiev, prietenul meu de la Vidin, Președintele Uniunii Etnicilor Români AVE, la loc de mare cinste și vizibilitate.

Da, așa s-a schimbat istoria. Băștinașii Balcanilor dinainte de Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, adică latinizații sau românizații din sudul Dunării au ajuns în doar două milenii (n.n. – și când te gândești cât e de „puțin” acest interval la scara istoriei și cât de „mare” la scara durerilor!) STRĂINI ÎN PATRIA NAȘTERII LOR! O soartă cruntă venită odată cu mersul vremurilor și cu „ascensiunea naționalismului”! Care a adus alte hotare, alte „bariere” și, prin urmare, „asimilări”. Mă refer exact la ce se referă dr. Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe) din Vidin, care, de câte ori are ocazia, cu curaj și demnitate, atrage atenția asupra tragediei asimilării românilor (vlahilor) din Timocul bulgăresc.

Deocamdată atât! Căci vom reveni cu detalii, unele chiar de la fața locului, din cele 32 comune compact românești de la Vidin până la râul Timoc, cât de curând!