Biblioteca de idei. Semper fidelis

La sfârșitul intervențiilor lor din Senatul Roman, membrii acestui forum de autoritate obișnuiau să rostească expresia „Semper fidelis”, ca o formulă de mărturisire a credinței și atașamentului lor în „aranjamentul de lucru” al Republicii. Sintagma în cauză, cu sensul cel mai exact „întotdeauna credincios” (fidel, loial, atașat, dedicat, servitor etc.), și-a găsit, ulterior, utilizări în însemne diverse, cele mai multe „oficiale”, cu rol chiar paradigmatic. Devize de oraș sau familii cu importanță, ordine de caritate, mottouri pentru statute de asociații, denumiri de organi­zații neguvernamentale, steme și blazoane, titluri de onoare recunoscute, înscrisuri heraldice sau pe insigne, certificate de loialitate, merit sau bună pur­tare, nume de loji masonice, marșuri muzicale, poeme, romane, antologii, crestomații, mărci de obiecte, de îmbră­căminte ș.a.m.d.
Am decupat expresia din lă­cașurile mele de memorie obiectualizată și am alipit-o la titlul noului volum publicat sub egida prestigioasei edituri „Școala Ardeleană” din Cluj-Napoca (director Vasile George Dâncu), Colecția „Școala Arde­leană” de Eseistică și tipărit la Maestrotip Fersig (maestru tipograf Mircea Remețean).

Cartea cuprinde „tabletele” publicate la rubrica „Biblioteca de idei”, pe care o țin și o întrețin cu subiecte diverse de peste zece ani, în acest „tom” fiind găzduite textele ce au apărut în „Gazeta de Mara­mu­reș” în anii 2018-2020. Așadar, în corpusul intitulat simplu „Biblioteca de idei. Semper fidelis”, conținând 287 de pagini, cititorii vor regăsi (sau vor găsi, pentru cei care n-au avut ocazia să le citească în „cel mai bun hebdomadar local din România”), fără niciun ajustaj ulterior, acele șiraguri de reflexii, reflecții și atitudini care au fost rodul meditațiilor (diurne sau nocturne) de pe tot traseul celor peste 150 de săptămâni din ani de cumpănă pentru neam și lume.

Am ales sintagma adiacentă „Semper fidelis” atât pentru a marca tipul de legătură dintre „semnătură” și „editură”, dintre „autor” și „redacție”, cât și spre a mărturisi tranșant celelalte „fidelități” ce se presupun într-o astfel de relație sinergică, de la atașamentul pentru domeniul cărții și până la chestiuni punctuale (biografii exemplare, bune practici în diverse domenii, problemele timpului trăit cu conștiința limpede și curată, rolul intelectualului, istoria lucrurilor bine făcute etc.). Per total „cauza” tematică include exemple de atașament față de profilul real al lui homo doctus sau homo aedificans, cultivarea marilor tropisme de cunoaștere, servirea adevărului. Altfel spus „Semper fidelis” pentru tot ce constituie Binele, Adevărul și Frumosul.

Cititorul va putea sesiza din aceste „decupaje” săptămânale, aranjate în ordine cronologică, atât un mic univers scormonitor, ca efect al iluminării prin carte și cultură, cât și iradieri din marele Univers pe care
Creatorul l-a așezat în operă printr-o genetică minunată, din care și noi facem parte, ca un bob de nisip de pe miriadele de plaje astrale.
„Unirea din suflete”, „Eminescu nestins”, „O săptămână luminată de Vasile Lucaciu”, „Cu ochii spre Basarabia ro­mână”, „Citadelele merito­cra­ției”, „Omul vitruvian”, „Homo ornat locum”, „Autograful – expresie de relație”, „Ex toto corde”, „O sută de oameni bine­cuvântați dintr-un veac zbuciumat” (I-XI), „Drumul către noi înșine”, „Satul – ca o cetate de scăpare”, „Mentoriatul lui
Bor­ges”, „Genotropisme și geno­grame”, „Mircea Cantor și Maramureșul”, „Orașul” – revista care zidește” sunt doar câteva dintre titlurile care, ală­turi de celelalte „tablete” mi-au adus unele dintre cele mai fe­ricite ecouri. Simt acum, re­citindu-le, că am în față un fel de condică de lucru și gând, întinsă peste mai bine de o mie de zile trăite la temperatura celor mai importante provocări.