Biblioteca de idei / Să ne întoarcem la clasici!

E tot mai limpede că ieşirea din „marea tulburare” prin care trecem ca Ţară nu se poate face fără o filosofie sănătoasă cu referire la stările de fapt şi cu privire la viitor. Dar unde ne sunt oare gânditorii?

Se spune că vremurile, care creează problemele cardinale cu care se confruntă oamenii, aduc în prim-plan şi exponenţii marilor idei salvatoare. Prin ceaţa drumurilor noastre nu pot fi decelate, însă, astfel de elemente sub formă de filosofii autentice de viaţă. Mai mult decât atât, anumite „gândiri planetare” se insinuează tot mai eficient în mentalul colectiv, operând false cognoscibilităţi în toate domeniile de expresie intelectuală.

Ca unul dintre cei care au urmat o facultate de filosofie, ştiam de la dascălii mei că în acest domeniu nu poţi deveni niciodată „filosof”, ci doar „iubitor de înţelepciune”. Toţi declarăm că „o iubim”, dar, din păcate, slujim exact opuşii acestei dimensiuni a spiritului. Iar aceşti „opuşi”, astăzi, s-au înmulţit peste măsură. Starea de prostie s-a diversificat şi generalizat în special datorită unei educaţii defectuoase. Iar discuţia actuală despre „doctorate” nu e decât vârful unui aisberg uriaş, ce nu „se va topi” nici măcar ca efect al încălzirii planetei. Importăm sisteme de la alţii printr-un mimetism exagerat, iar câştigul e vizibil doar în buzunarele profitorilor de idei.

Badea Gheorghe ar zice că trăim o stare de „prosteală generală”. Aşa este. El are dreptate şi acum, deşi prin satele noastre nu se mai întâlnesc decât foarte rar exponenţi ai înţelepciunii populare care să grăiască în maniere categorice şi esenţiale.

Ce ne rămâne, dacă prezentul este atât de „absent” şi apatic? Ne rămân giganţii generaţiilor de gânditori care au zidit Ţara şi cei care au servit-o în continuare, pe coordonatele fireşti ale marilor curente europene şi mondiale. Rămân corifeii-ziditori de istorie şi gânditorii creatori de sisteme, a căror operă este şi astăzi actuală.