Biblioteca de idei / Să fim ca Ion Bianu!

- Să fii dăruit de la destinul planetar cu o naştere în sânul unui popor mereu primenit prin furci caudine...

- Să creşti în lumina dragostei părinteşti a unor oameni simpli, bine plăcuţi Domnului, cu veşnică rugă şi permanentă trudă...

- Să te bucuri de şcolile Blajului, unde lumina a izvorât din lucrarea Şcolii Ardelene, mult înainte ca lampadoforii naţiei să-şi intre în exerciţiul lor de alergare...

- Să vezi că Bucureştiul e cea mai bună cale, să te recomande Ioan Micu Moldovan, să găseşti pe Laurian şi Papiu şi să ajungi primul salariat al Academiei Române, pe postul de scriitor – bibliotecar - arhivar...

- Să ţii în mână şi să fişezi mii de cărţi, să te interesezi de „documentele Neamului” risipite prin lume şi să fii străfulgerat de nevoia de a instaura autoritatea ştiinţifică între scrierile vechi...

- Să fii contemporan şi sfetnic de idei bune cu marii ctitori ai Academiei, Ion Ghica şi Dimitrie Sturdza, să le poţi insufla gândurile privind necesitatea unei Biblioteci redutabile pentru cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al Ţării...

- Să crezi în ASTRA şi în rolul acesteia în opera de luminare a poporului, să pui bun temei profesiilor de bibliotecar-bibliograf-bibliolog, să introduci în ţara ta tehnicile adecvate de prelucrare a cărţii, să organizezi asociaţia profesională a lucrătorilor din biblioteci şi să convoci primul Congres Naţional în 1924...

- Să practici constant o „muncă meticuloasă, onestă şi discretă” spre a aduce lumină „în colţuri” întunecoase ale producţiilor sufletului românesc, să fii ordonat şi să ceri aceeaşi disciplină şi celor de lângă tine, ştiind că numai astfel se realizează fecunditatea în muncă, să fii pildă vie de dăruire, să-ţi îndeplineşti cu scrupulozitate îndatoririle şi să aşezi în lucrările ştiinţifice probitate deplină...

- Să fii înzestrat cu acel spirit rar care-ţi conferă mereu „cumpănire înţeleaptă”, să dai mereu dovadă de „rectitudine morală”, să fii priceput în ceea ce faci şi să demonstrezi că sintagma supremă, care nu încetează să marcheze ceea ce faci este: SERVESC CULTURA ROMÂNĂ...

- Să ai convingerea că, orice faci, de fapt, oficiezi într-un Templu, să cultivi „erudiţiunea”, să nu-ţi precupeţeşti energiile pentru „întărirea şi salvarea sufletului însuşi al Naţiei”, să faci ca toţi să te recunoască în „apostolat românesc”, în ciuda „mulţimii” celor care tăgăduiesc totul; să fii apreciat ca „om de bine al Neamului” şi „cel care a făcut Începutul”, atât la Colegiul Sf. Sava, la Universitatea Bucureşti, cât şi la Academia Română...

- Să ţi se vadă în operă şi în chipul de a conduce „rânduiala şi zelul unui canonic”, să fii înscris în lista de aur a „marilor dascăli blăjeni care au ridicat Neamul” şi să poţi preda ştafeta aceasta sfântă ucenicilor elevi şi studenţi, ca un „străjer neadormit şi neclintit  la locul său”, să poţi să te bucuri de glorie antumă la un neam obişnuit la acest capitol doar cu postumitatea...

- Să treci pe rând prin toate măririle culturale, dar să nu-ţi părăseşti munca sisifică de la Biblioteca Academiei Române, să fii stăpânit permanent de ideile de „deşteptare”, „luminare” şi „înălţare”...

- Şi toate acestea, ca şi multe altele, să se poată aduna mănunchi şi să se cheme la propriu bibliotecar – profesor - academician ION BIANU, iar la figurat: Spiritul Blajului, Mucenicie Culturală, Virtute Academică, Apostolat Naţional Românesc.