Biblioteca de idei / România în Europa Vinurilor!

Există un Univers al Vinului, cu reguli specifice, în care cel mai bine se mișcă cei ce au făcut și fac aceste reguli. E vorba de multă și complicată tradiție, de o sinergie specială între producători, păstrători, promotori și promovatori, în care mai intră degustătorii, clasificatorii și, de ce nu, lăudătorii. Consumatorii ­cați sunt cei ce protejează împotriva „intru­șilor” un perimetru cultural elevat și complicat, cu miriade de accente speciale și cu o rigoare pietrificată. Totul este pliat pe noblețe, calitate, parfum ambiental și coduri atitudinale exclusiviste.
Am creionat în puține cuvinte lumea complicată a vinului în perioada con­temporană. România încearcă de zeci de ani să străpungă ziduri nepermisive, să rupă bariere nedrepte, să intre măcar în camerele de așteptare pentru selecta protipendadă din domeniu, ce a reușit să se aristocratizeze mai solid decât orice structură administrativă actuală. Proce­sul e greu, dificultățile nu țin doar de ei, de cei care mereu ridică ștacheta, ci, mai ales, de noi, cei care sincronizăm greu și anacronizăm mereu. Ne amăgim cu idei ușoare că cineva acolo sus nu ne vrea, apoi ne umflăm în pene cu câteva medalii, dar intrarea efectivă pe una dintre porțile adevăratei consacrări întârzie. Sunt și reușite, dar anvergura este mereu umbrită de luminători falși, astfel că „marea aventură” a vinului românesc în lume încă se scrie pe capitole descriptive.
Nu sunt specialist în domeniu, dar oare ce și cât au făcut pentru acest vector cardinal al țării zecile de mii de specialiști ce au terminat diverse specializări în învățământul superior de profil?!? Sunt un român, atent la mersul Țării Lui și un european care vrea ca și noi să ne luăm locul de frunte pe care-l merităm. În Universul European al Vinului România ar trebui să fie pe un onorabil loc trei, în compunerea tripletei Franța-Italia-?. Cât de departe este oare o asemenea realizare?!
În meandrele firii și viețuirii, desfă­șurările de lucruri urmează, de regulă, alte trasee. Căci vinul are o hermeneutică proprie, o axiologie specială, o filozofie aparte, o psihologie bine timbrată. Dar și o poezie, o artă, o structură a turnurilor de fildeș, o rânduială de templu… Ca să dobândești nobilitate, trebuie să ți-o ofere cineva – iată o regulă a tuturor vremurilor!
Dar… o fiică ni s-a născut și o șansă ni s-a dat! Marinela Vasilica Ardelean, ma­ra­mureșeancă foarte frumoasă și foarte ambițioasă a devenit în ultimii zece ani „Prințesa vinului”, „Regina șampaniei”, Cel mai bun somelier din România, Brand Manager pentru producția de vi­nuri din Europa, „Dame de l'excellence du vin de la Roumanie” etc. Ea a consi­derat că România nu poate lipsi din Europa Vinurilor. În consecință, a decis să schimbe imaginea internațională a vinurilor românești.
Mi-a trimis zilele trecute, prin fratele său Andrei, ultimele două albume, purtând același titlu – „Cartea vinurilor româ­nești”. Îi mulțumesc pentru tot ce face în favoarea Neamului Său, acestei fiice de mineri din Cavnic. Dar și pentru cărțile minunate, ce îmi dau senzația că doar în această manieră promovarea industriei enogastronomice românești poate obține rezultatele scontate.
Căci vinul românesc are mare nevoie de un bun pașaport internațional, la care trebuie să conlucreze toate elementele din formula modulară sinergică economie-cultură-artă.