Biblioteca de idei / Punţi de suflet

Îmi face mare plăcere să decelez punţi de legătură între spaţii aparent distanţate topografic. Astăzi, fac un astfel de exerciţiu cu ...Bihorul!

De aici, am primit în „dar”, sub semnul unei „restaurări”, revista „Familia română”. Era începutul anului 2008. Dr. Constantin Mălinaş, însoţit de dr. Ioan Botoş din Transcarpatia, aducea înscrisurile de împuternicire pentru a muta revista de suflet a românilor de pretutindeni de la... Oradea Mare la Baia Mare. Lucrurile au luat o dezvoltare fără precedent, ceea ce mă face să mă gândesc cu bucurie, atât la ce a câştigat Maramureşul, cât şi la ce a pierdut Bihorul.

Citesc în ziarul „Crişana” câteva articole şi mă minunez ce frumos e oglindită ideea campaniei publice „Salvaţi Istoria Naţională! Salvaţi Casa lui Iuliu Maniu din Bădăcin!”. Au ajuns în acest sfânt perimetru sălăjean şi oaspeţi din Italia (grupul de animatori „Fatti di Speranza”). Oare ce ne opreşte pe noi să urnim lucrurile în direcţia bună? Ne lipsesc îndemnurile dr. Valentin Dărăban de la Zalău, dr. doc. Ioan Puşcaş de la Şimleul Silvaniei... Dr. Mirica Pop din Baia Mare ne ajută să ţinem legătura cu familia preotului greco - catolic din Bădăcin şi îi mulţumim pentru gesturi..., dar parcă ar trebui să facem mai mult.

Cine l-a trimis pe Bela Bartok în Maramureş, spre a face acolo cele mai bune culegeri de folclor? Dascălul din Beiuş, Ioan Buşiţia, originar din Sighetu Marmaţiei. Traseul a cuprins înregistrări pe cilindri fonografici la: Ieud, Vişeul de Jos, Bocicoel, Dragomireşti, Bogdan-Vodă, Petrova, Poienile Izei, Glod (unde găseşte şi melodii din Breb), Văleni, Năneşti, Onceşti. În total au fost adunate 365 de melodii şi variante. Vedetă este „horea lungă”, cu opt variante vocale şi patru instrumentale...

Săptămânile trecute, prietenul Tiberiu Moraru, în fruntea unei expediţii „teologice” a peregrinat „de la Meri la Peri”, adică de la Mănăstirea Voivozi din Bihor, la fosta Mănăstire Peri din Maramureşeul voievodal din dreapta Tisei, cu simboluri, semne şi semnificanţi elocvenţi, ce exprimă în formule moderne „supunerea” faţă de fosta... Stavropighie!

Trec pe lângă casa în care a lucrat pentru neamul românesc fostul reprezentant al României la Oradea, Mihai Marina. Se mai citesc oare aceste inscripţii aşezate pe „borne istorice de hotar”? Ce mai scrie oare în aceste zile col. (r) dr. Constantin Moşincat, cel care a făcut ca Oradea să aibă un adevărat Muzeu Militar şi care a pornit campania pentru cultivarea cunoaşterii istoriei militare a Neamului Românesc, cum niciun cotidian n-a reuşit să o facă?