Biblioteca de idei / „Participare la dinamica prezentului”

Am scris în urmă cu mai multe săptămâni la această rubrică un text cu titlul „Despre o anume vrednicie”. Recent, în revista „Steaua” găsesc un text cu un titlu similar. Primul gând a fost că cineva mi-a „copiat”… ideea. În fapt, am descoperit, citind articolul, semnat de Ion Pop D., că e chiar un comentariu la cartea mea apărută în 2015, în care am adunat materialele de la această rubrică, publicându-le sub titlul „Pietre unghiulare pentru o… Bibliotecă de idei”.

Academicianul Ion Pop, născut la Mireşul Mare şi crescut pe meterezele intelectuale ale Clujului, mărturiseşte cu un fin simţ analitic sentimentul de similaritate pe care l-a trăit într-o vreme în care scria, în acest stil, „tablete” cu caracter punctual, „sortite unei rapide dispariţii din aria de interes a cititorului”. Admiraţia sa nu se ascunde în formule opace, ci, dimpotrivă, se exprimă tranşant („… mi-am întărit convingerea că este cu adevărat nevoie de acest tip de participare la dinamica prezentului…”).

Nu mi-am propus, în textul de faţă, să fac o „trecere în revistă” a splendidului eseu semnat de Jean Pop, cum îl alintă prietenii pe autor, cu privire la cartea pe care am încredinţat-o tiparului exact pentru a o salva dintr-o aşa-zisă „zonă de efemeritate”. Vreau, în schimb, să salut formula folosită de Domnul Profesor Pop – PARTICIPARE LA DINAMICA PREZENTULUI.

Un intelectual nu se poate izola nici măcar în „turnul său de fildeş”, într-o încercare temerară de a se salva de „contaminarea” cu problemele fiecărei zile. El trebuie să fie APROAPE de tot ce se petrece, „bun” şi/sau „promiţător”, în arealul „culturii locale”. Condiţia sa de „participant”, chiar şi cea de „simplu participant” la „săvârşirea” sau „consacrarea” unor astfel de activităţi este una de tip „identitar”. Căci în „cartea de fapte apostoliceşti” ale marilor bărbaţi din cultura noastră naţională găsim episoade numeroase care detaliază implicări majore în toate încercările de „creştere culturală”. Cu atât mai mult astăzi, când trăim vremuri tulburate nu numai din „raţiunile interioare ale domeniului”, ci şi din evoluţiile tehnico-ştiinţifice sau de alt tip ale comunicării. Căci, din păcate, astfel de „câştiguri umane” generează şi forme de pasivitate culturală, sau de antrenament cultural ce se răsfrâng negativ, mai ales la tineri.