Biblioteca de idei. Onorate domnule Ardelean*

Prin bunăvoința prietenului Onuc, am intrat în posesia frumoaselor texte pe care le-ați scris despre volumul „Viața unui om...”. Vă mulțumesc pentru cuvintele calde, foarte prețioase, ieșite de sub pana unui condeier de forță, cunos­cător de carte și iubitor al slovei tipărite. Vă mulțumesc și pentru că în acest fel a ajuns să se vorbească nițel și în zona Ma­ramureșului despre un obiectiv cultural din Țara Moților.
Consider faptul important, în con­dițiile în care, în ciuda mij­loa­celor moderne de comunicare, fiecare zonă trăiește într-un fel de izolare cultu­ral-intelectuală, într-o bulă de pa­trio­tism local îngust, „pro­pa­ganda” prin media fiind centrată pe spectacularul facil, pe ceea ce este ușor vandabil.
Ați remarcat faptul că am repus în circulație metoda „prenume­rării”. Am preluat-o, silit de împrejurări, de la „cei bătrâni” și am adaptat-o la vremurile noastre, renunțând la plata anticipată. În felul acesta am putut să estimăm relativ aproa­pe de realitățile zilelor noastre tirajele tipăriturilor, pentru a evita cheltuielile inutile, greu de suportat din veniturile unor pensionari nepricepuți în găsirea de sponsori. Procedând astfel am reușit să trimitem cărțile în diferite zone ale tării, unor oameni care s-au dovedit intere­sați de ele. Marea mulțumire a familiei noastre este că am reușit „să împrăștiem” în țară cele șapte
titluri ale „integralei Vasile Aaron”, serie restitutivă inițiată în anul 2011; prin a­ceasta am încercat să readucem în adevă­rul istoriei literare, personalitatea unui cărturar iluminist aruncat în negura uitării, a unui luminător de la începutul se­colului al XIX-lea, demn de așezat alături de Micu, de Șincai și de Maior. Cât am reușit? Majoritatea celor care îl amintesc, fără să-l fi citit, fără să-i cu­noască manuscrisele, ape­­lea­ză la clișeele cunoscute, din lite­ratura vetustă și de pe internet.
Îmi permit să vă trimit două cărți. Prima, cuprinde scrierile pe care Aaron le-a tipărit după apariția în 1805 a uluitorului poem „Patima și moartea domnului…”. A doua este dedicată Muzeului de la Lupșa.
În paralel cu volumul „Viața unui om…” am lucrat și unul despre profesorul-lingvist Emil Popa. Acesta este trimis la editură. Dacă doriți, pot încă să adaug numele Domniei voastre pe lista de prenumeranți. Estimez că un exemplar va costa cca 30 de lei. Și pentru tipărirea acestuia am apelat la metoda prenumerării. Întrucât volumul va cuprinde și un „Glosar al numelor topice din bazinul Abrudului”, rod al cercetării exhaustive al toponimelor din zonă (Abrud, Roșia Montană, Bucium, Ciuruleasa), am soli­citat sprijin primăriilor acestor localități. Nici un primar nu a binevoit să răspundă scrisorilor mele, așa cum nici primăria din Lupșa nu a răspuns când i-am anunțat, pe primar și pe consilieri, că am început lucrul la cartea despre muzeu și despre Pamfil Albu. Nu m-am supărat, căci în cei 79 de ani pe care îi duc în spate am văzut mult prea multe…
Vă doresc sănătate și spor în toate cele!

Sibiu, 29 februarie 2020

Ioan-Nicolae Popa

 

(*) Scrisoare consecutivă articolelor de la această rubrică,
din 25 ianuarie și 1 februarie 2020.