Biblioteca de idei. Omul așezat în efigie!

Se spune că intelectul trebuie mereu antrenat, deoarece numai în acest fel își poate păstra vigoarea și prospețimea. Există multiple posibilități de punere în operă a exercițiilor de acest fel, fie că e vorba de împros­pătarea memoriei, radicalizarea imaginației sau consolidarea mijloacelor de performanță. Din această perspectivă, pornesc adesea în ascensiuni interogative sau combinative, făcând fie studii de caz pe seama unor biografii remarcabile, fie alte distincte disecții spre a cultiva pofta de cunoaștere a realității prin oamenii cu mare statură spirituală.
În această nefastă perioadă a escaladării pandemiei de coronavirus, care a răvășit întreaga planetă, inte­lectul nostru este pur și simplu bombardat de tot felul de cifre, aprecieri, con­statări, aproximări, evaluări etc. O atât de abundentă furtună de informații, mai ales prin contrarietatea lor evidentă, poate fi asemă­nată cu o hrană spirituală „rea”, „periculoasă”, „de­clanșa­toare de emoții negative”, „devoratoare a bi­nelui din noi” etc. Personal, mi-am găsit refugiul în direcțiile faste principale: credința în Dumnezeu, încrederea în medici și în respectarea normelor de protecție, speranța în inventica medico-farma­ce­utică. În plus, aprofundez epi­soa­dele trecutului în care s-a dovedit că salvarea a venit de la spiritele cele elevate, dăruite nu doar cu puterea de a răzbate prin timp, ci și cu forța de a în­vin­ge Zeul Cronos prin Kairos-uri specifice. Exemplu: nu-mi pot aglomera mintea cu cârtiri despre managerul Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș” din Bucu­rești, ci mai degrabă cu date despre Omul așezat în efigie. Despre proliferarea minții sale strălucite prin fapte și reușitele medicale și organi­za­ționale care au revo­luționat domeniul.
Născut la 6 ianuarie 1905 din-tr-o familie cu vechi tradiții boierești, crescut în spiritul cel bun al învă­țăturii, muncii asidue, pregătirii multilaterale, retrospective și prospective, Matei Balș a devenit în­­te­­meietorul școlii moderne de bacteriologie clinică. A descoperit nitrofuranul, armă redutabilă împotriva febrei tifoide, care ucidea în masă la aceea vreme. Profesor universitar, șef de catedră, decan, pionier al erei antibioticoterapiei… A publicat peste 350 de lucrări științifice în țară și 35 în străinătate, dintre care se detașează „cărțile-eveniment”, de mare utilitate și actualitate și astăzi: „Introducere în studiul patologiei infecțioase” (1958), „Antibioticele” (1966), „Terapia infecției” (1975), „Laboratorul clinic în infecții” (1982). Principala preocupare a Profesorului Balș a fost lupta pentru un diagnostic corect și terapia etiologică a infecției. A scris mult, a împărtășit contemporanilor și eternității averea de cunoaștere acu­mulată și nu s-a retras din studiu nici în ultima zi de viață (19 aprilie 1989), când duhul său a urcat la ceruri acolo unde îl duseseră pașii vieții, la Geneva, unde trăiau copiii săi. De menționat că la Geneva sunt cele mai bune biblioteci din lume pentru domeniul epidemiologic, atât la Spitalul Cantonal, la Facultatea de Medicină, cât și, mai ales, la Organizația Mondială a Sănătății ce își are aici sediul.
Voi continua să adun date despre acest Român vrednic și binefăcător și voi crede pe mai departe că Institutul care îi poartă numele, înființat în 1999, prima unitate sanitară de stat din România certificată ISO 9001/2000 pentru calitatea serviciilor oferite este nu doar un stabiliment de tratare, ci, precum patronul său spiritual, și o autoritate în materie de cercetare și experimentare, peste tot ce se poate opina public sau promova faptic de autoritățile administrative ale Țării la ora actuală!