Biblioteca de idei. O sută de oameni „binecuvântați” dintr-un veac zbuciumat* (X)

Departe de coordonator gândul de a privilegia un nume sau altul. Sunt născut în Sălaj și trăiesc în Maramureș de peste patruzeci de ani. N-am fost activist de partid, nu m-am combinat nici în maniere hedoniste și nici în afaceri one­roase cu vreo structură locală sau vreo persoană malefică. Cred că prin acest fel de viață mi-am păstrat un unghi cât mai ferit de subiectivism observațional și axiologism deformat de interese. Am avut și polemici directe cu unii performeri din această listă, dar
n-am considerat că stă în puterea pixului meu să-i exclud! Numai Dumnezeu poate cu adevărat să ne măsoare verticalitățile esențiale! Iar dacă în rafturile unei biblioteci pot să stea „cuminți” și cărțile lui Eminescu, dar și cele ale lui Macedonski (!) și într-o astfel de „companie” selectă trebuie să coexiste postum (post-factum, post-festum, post-scriptum) oameni foarte diferiți pe care îi unește ori­zontul lor de mișcare. Și apar­te­nența la o lume specială, a elitelor noocratice, a categoriei „homo aedificans”. Ființe frumoase și vii prin strălucirea lor. Prin rolul lor și rostul lor! Așa cum s-a afirmat la inaugurarea bustului actorului Ion Săsăran în satul său natal Săsar (n.n. – bust realizat de ma­rele sculptor maramureșean Ioan Marchiș): „Aceasta e statuia unui rol!”. Fiecare dintre aceste ilustre personalități și-au găsit menirea. Fiecare și-a găsit rostul și și-a jucat bine rolul ca într-o piesă de teatru uriașă, întinsă pe o sută de ani, începând cu 1 Decembrie 1918. Acești „uriași” și-au găsit singuri felul de rostire și rostuire și au făcut istorie netăgăduită de timp. Cu dăruire de sine totală, captivi în intimități debordante, atrași de miraje fascinante și poate chiar de o chemare divină, venită din Cerurile Patriei. Sunt oameni care au găsit în ei înșiși resurse de lumină, pentru ca apoi, pe cale de consecință, să-i lumineze plenar pe ceilalți. Chiar drumul lor a fost un drum luminat, mai mult din interior, din imperiul speranțelor, dar un drum capabil să-i atragă la lumina cea adevărată pe ceilalți. Căci e mare lucru în viață să poți fi producător de lumină sau pur­tător de lumină, mai ales atunci când ne trăim traiectoriile în nop­țile istoriei.
FIAT LUX ET LUX FUIT! A fost, cred, deviza acestor oameni de seamă, mottoul lor călăuzitor. Căci mintea umană are prin „facere” dumnezeiască atributul de a lumina și istoria a demonstrat această putere umană prin summu­mul produselor gândirii și cu­noașterii, prin creații, descoperiri, invenții, raționalizări…

În consecință, aș vrea să vă închi­puiți această carte așa cum un minunat pictor l-a reprezentat pe Johannes Gutenberg, inventatorul tiparului într-unul din tablourile cele mai expresive, cu un sul de hârtie desfăcut unde se poate citi „Fiat lux”. Cu câte un sul de hârtie mi-i închipui și eu pe fiecare din „cei „100”, iar dacă putem citi la fiecare pagină „Fiat lux”, înseam­nă că ne-am împărtășit și noi din aceste fascicule întremătoare.       
(va urma)

* Fragment din textul ce constituie Postfața la cartea „100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalități care au făcut istorie în Maramureș”, în curs de apariție.