Biblioteca de idei. O sută de oameni „binecuvântați” dintr-un veac zbuciumat* (IX)

Se spune adesea că noi, românii, nu știm să ne prețuim valorile decât după ce „persoanele” devenite „per­sonalități” au trecut în eternitate, iar uneori nici atunci. În bună parte lucrurile așa stau și nu e sănătos să se mai persiste într-o astfel de atitudine. Dețin însă probe concrete, care atestă cu veridicitate că încă din timpul vieții, unele persoane publice au rostit „panegirice” cu privire la conviețuitori, chiar dacă genul acesta de discurs literar, jurnalistic, pu­blic… se folosește, în ge­neral, doar pentru omagierea celor „plecați din această lume”. E o bucurie că florile recunoștinței n-au murit de tot, dar mai ales e o satisfacție împlinitoare să vezi cum găsesc unii resurse să lupte pentru memoria celor apro­piați. Oricât ar fi de lovită societatea contemporană de nihilisme, avem și situații în care „întreținătorii de memorie” și „cultivatorii de memorie” săvârșesc pioase gesturi de cu­noaștere, recunoaștere și recunoș­tință. Zoe Vida Porumb și Marius Porumb pentru Gheza Vida, Lucia Soreanu Şiugariu, Margareta Pop, Silvia Iancu, Georgeta Ghenceanu, Elena Cozmuța, Valer Blidar, Vio­rica și Cătălin Cherecheș, Ana Olos, Clara Pană, Ruxandra Pop, Dan Achim. Ultimul aici pomenit, profesorul de istorie și istoric, pășind vârtos pe urmele tatălui și magistrului său, semnează chiar studiul despre dr. Valeriu Achim. Am insistat mult pentru asta, la un moment dat, vă­zând că nu reușește să „scurteze” materialul, chiar mi-a părut rău că i l-am încredințat, dar în final avem un studiu nu doar „biografic” ci și etiografic, etiologic sau chiar etiologico-filosofic, punându-se în vedere și elemente parti­culare care evidențiază inteligența, voința, sentimentele, caracterul etc. Și acad. Marius Porumb a acceptat cu greu propunerea de a-l reflecta pe socrul său, academicianul Gheza Vida și asta numai pentru că era în joc prietenia noastră statornică și mândria de a avea între semnatari un „nemuritor”!
*
Luându-ne numai după criteriul înveșnicirii poate că această listă de „100 de personalități” ar fi arătat altfel. Sunt mult mai mulți „bine înveșniciți” decât procustiana cifră 100. Spre exemplu în sport. Avem în Baia Mare: Sala Sporturilor „Lascăr Pană” și Complexul Sportiv Național „Lascăr Pană”, Bazinul de Înot „Gheorghe Demeca”, Stadionul de Rugby „Lascăr Ghineț”, Stadionul de Fotbal „Viorel Mateianu”. Toți au făcut istorie. Toți au contribuit consistent la obținerea celei mai mari performanțe sportive pentru orașul de pe Râul Domnițelor – „A doua capitală a sportului românesc”! Alte criterii, care aduc în față elemente de mai mare consistență social-culturală, ne-au determinat să concentrăm în personalitatea lui Lascăr Pană toate sentimentele, simpatiile, reverberațiile sportive. Mai multă elocvență decât evidență? Așa ne învață axiologia. Să spunem nu doar „Vrednic este!”, sau „Cât de vrednic este!” ci și „Cine este cel mai vrednic?”.
(va urma)

* Fragment din textul ce constituie Postfața la cartea „100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalități care au făcut istorie în Maramureș”,
în curs de apariție.