Biblioteca de idei / O poartă către un mare suflet românesc!

În Catedrala Episcopală din Baia Mare, actorul Dan Puric ne-a vorbit zilele trecute și despre Părintele Adrian Făgețeanu, un veritabil „Rug Aprins al neamului românesc”. Lângă mine stătea (întâmplător, poate! Dar cine mai știe ce rosturi are uneori întâmplarea?!) Ionuț Drăgotesc, autorul cărții de interviuri cu Părintele Adrian Făgețeanu – „Poartă către suflet”. O carte de numai 80 de pa­gini, dar asupra căreia te simți obligat să stăruiești, diurn sau nocturn, până la iluminarea… dorită.
Căci părintele, intervievat cu măies­trie de Ionuț Drăgotesc, este o bornă remarcabilă pe scara „falnicilor bătrâni nevoitori la început de secol XXI – în Mănăs­tirea Lainici”. Sin­tagma de mai sus îi aparține Părintelui arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Mănăstirii Lai­nici, unul dintre cei mai dragi slujitori în Via Domnului de pe Fața Pămân­tului Românesc. Pe vremea când trudeam împreună pentru a edita un număr special al revistei „Familia română”, starețul de la Lainici mi-a evocat in extenso viața și „nevoin­țele” Marelui Rugător Adrian Făge­țeanu, care a viețuit sus în munți la Schitul Locurele, timp de șase ani (2003-2009) și jos, la Lainici, până în 27 septembrie 2011, când a plecat la Domnul.
O viață pentru Dumnezeu și Neamul Său! Un traseu de destin început la Deleni, lângă Cernăuți, cu liceul la „Aron Pumnul” și Dreptul în același oraș; rănit pe front la Stalingrad și salvat de la moarte printr-o minune dumnezeiască. Din acest motiv foarte „temeinic” a hotărât să-și schimbe și „rostul” de viață. S-a făcut călugăr, fiind tuns în monahism la Mănăstirea Putna la 2 februarie 1944. Se va alipi mai apoi la grupul „Rugul Aprins” și își va „performa” credința statornică prin servirea lui Dumnezeu și a oamenilor la Govora și Crasna de Gorj, dar și prin cultivarea „răbdării martirice” în închisorile comuniste din Târgu-Jiu, Jilava, Făgăraș, Aiud și Canal. Urmează după eliberare aceeași cale duhovnicească, pe un traseu sinuos, dar exemplar și elocvent pentru tiparul de „călugăr îmbunătățit” pe care l-a cultivat. Veșnică să-i fie po­menirea! Mulțumim, frate Ioachim! Mulțumim, Ionuț Drăgotesc!