Biblioteca de idei / O nouă formulă de revistă

Atât personal, cât şi instituţional este foarte important să ne găsim şi să ne fixăm domeniul de expresie şi de misiune. Ulterior, dacă va fi cazul, ceilalţi pot să constate dacă există sau nu şi un „domeniu de excelenţă”.

Voi fi foarte sincer şi o să vă mărturisesc imediat de ce am înlocuit un om foarte talentat în realizarea revistei de specialitate a Bibliotecii cu un om foarte cultivat în domenii filosofice. E vorba despre revista „Bibliotheca Septentrionalis”, care apare semestrial şi a devenit în timp cea mai „anvergurală” publicaţie de profil din România. Numere cu peste 250-300 pagini, cu semnături prestigioase, cu un excelent panel de colaboratori, din domenii foarte apropiate. Eram mulţumit în bună măsură, dar am rugat-o pe colega mea, Angela Jucan, coordonatoarea revistei, să ia în seamă (şi în considerare, dacă se poate!) profilul nostru instituţional. La noi, la Baia Mare, se fac anual sute de lansări de cărţi, zeci de vernisaje, conferinţe, sesiuni de comunicări, dar, cu toate acestea, revista se „încrâncena” să se păstreze în „turnul ei de fildeş”. Privea lucrurile de sus, detaşat, iar „alunecarea”, fie spre teologie, fie spre etnologie, ca să dăm doar două exemple, oricât părea de onorabilă, nu putea „salva” de la „lipsa reflectării” propriilor activităţi.

Astfel că, bucurându-mă de colaborarea cu noul grup de cercetători, am încredinţat profesorului Florian Roatiş „sarcina” coordonării revistei noastre. Numărul recent, încă nedistribuit pe piaţa lecturii, se bucură de o excelentă „politică redacţională”. Cu alte cuvinte, ne regăsim şi noi, atât „instituţional”, cât şi „misionar”. Căci fiecare instituţie are o misiune specifică. Joacă un rol bine constituit prin strategii şi proiecte manageriale şi trebuie să atingă anumite ţinte de educaţie.

Veţi citi şi veţi vedea că aşa stau lucrurile! Angela Jucan se „antrenează” între timp cu „cronica” Bibliotecii. Este un om cu o forţă intelectuală redutabilă. Dar dr. Florian Roatiş, după o carieră strălucită în învăţământ, inclusiv în cel universitar băimărean, dovedeşte că stăpâneşte măsura ce trebuie aşezată în toate lucrurile pentru ca acestea să reflecte, cu adevărat, perimetrele de expresie, de competenţă, de excelenţă şi de elocvenţă ale preocupărilor unei organizaţii care întrece în „talie”, în „anvergură”, în „notorietate” şi în „relevanţă” orice instituţie similară din ţară şi din acest „colţ de univers cultural”!