Biblioteca de idei / O carte - răsplată pentru Bibliotecari

Habent sua fata libelli... Cărţile îşi au destinul lor. Destin dat de autor sau destin oferit de timp. Iar uneori chiar destin dat de însăşi destinaţia cărţii.

Mă refer în rândurile de faţă la lucrarea „Un jurnalist prin Bibliotecă” (II) dată la tipar recent de către Anca Goja, condeier important al urbei băimărene. O carte predestinată de autor, în sensul că pietrele ei preţioase sunt chiar elementele de referinţă – activităţi organizate de către sau la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Articolele jurnalistei Anca Goja, mereu surprinzând esenţe din fenomene diverse şi mereu surprinzătoare prin forme şi modalităţi, reflexive şi reflectorii, au ajuns cărămizi într-o zidărie nouă.

Deşi fiecare articol are viaţa lui, identitatea lui, perimetrul lui, o unire de articole sub formă de „culegere” poate da şi chiar dă cu adevărat note calitative noi. Căci, dacă dintr-un articol se pot desprinde elemente ce ţin referenţial de un set de interogaţii exacte cu privire la o anume activitate – lansare de carte, expoziţie, simpozion, sesiune de comunicări etc. – dintr-o carte ca cea de faţă rezultă şi elemente ce ţin de plusvaloare instituţională, axiologie culturală, hermeneutică existenţială.

Dintr-un articol se detaşează un personaj sau o idee esenţială, pe când, dintr-o astfel de „culegere de articole” pot şi ies la iveală trăsăturile sistemului, caracteristicile entităţii, procedurile genetice ale fenomenului cultural băimărean, detaliile unui management complex, detaşat de multă vreme de notele obişnuinţei, plutind întâi spre senzaţional şi apoi spre extraordinar.

Este de înţeles ca şi activităţile ce nu lasă întotdeauna „urme fizice” cum sunt cele de speţă culturală, să-şi propună ieşirea din efemeritatea momentală spre propensiunea monumentală. Nu sunt cuvinte prea mari, ci, dimpotrivă, „cuvinte potrivite” pentru nota generală de mişcare culturală ce, de peste un deceniu, se profilează şi proliferează în aria de spaţii diverse, cu toţi antrenorii ideilor şi cu toate sufletele implicate, la Catedrala cărţii din Baia Mare. Martorii participativi au ajuns la aproape 60.000, ca serie identitară.

Instituţia îi ţine cu drag la sine şi-i alimentează firesc şi frecvent în stilul de maximă dezirabilitate. Martorul contemplativ – jurnalistul, scriitorul, publicistul – este personajul mereu tăcut, dar intim, mereu atent, dar nemărturisit, cel care face ca acel necesar coeficient de extrospecţie şi caleidoscopie să existe, ca muzeul destinat bibliotecii să funcţioneze chiar de la „balamalele destinului”.

Mulţumesc, Anca Goja, pentru tot exerciţiul de sinceritate ce ni-l dăruieşti. În felul acesta, prin scriitura mărturisită corect, ne trăim şi noi, bibliotecarii dreptul la minima recompensă morală. Şi la darul pe care ştim că-l merităm pentru toate jertfele noastre.