Biblioteca de idei. Nu putem trăi fără … isme!

Cea mai importantă amintire din copilărie se leagă de comunism și colectivism. Întreaga propagandă în jurul acestor idei a creat multora o stare de respingere a tuturor ismelor și, pe cale de consecință, era greu să înțelegem că tot ce există se orga­nizează ca sisteme și poate fi cunoscut doar „îmbrăcat” în această haină de pedagogie socială. Altfel spus, trăim într-o lume a ismelor și fără acestea viața nu poate fi concepută. Cu timpul cele câteva mii de isme din limba română ne-au fost de ajutor fiecăruia în sistemul referențial major.
Ateismul combătea creștinismul. „Că­lăuza ateistului”, „Biblia hazlie”, „Hârdăul lui Satan”, „Biblia pentru credincioși și necredincioși” și multe alte cărți care batjocoreau credința au sfârșit nu în renunțarea la aceasta, ci într-o nouă catalogare. Așa copii cum eram n-am avut nicio reținere să jonglăm cu sufixele și să formulăm ironii subtile de genul „de la creș­tinism la cretinism nu e decât un pas”. Lipsa lui „ș” venea de la șablo­nism sau de la servilism? Mult mai târziu, când am început a întreprinde cercetări în domeniul sectarismului, am realizat că toate curentele religioase, din toate timpurile, sunt „botezate” în zodia sufixelor de tip isme: confucianism, brahmanism, bu­dism, hinduism, zoroastrism, jai­nism, șintoism, iudaism, mahomedanism, catolicism, ortodoxism, sufism, unitarianism, moonism, baptism, mormonism, penticostalism, iehovism, scientologism, adventism, bahaism ș.a.m.d.
Și tot la fel cu artele și stilurile arhitecturale. Clasicism, umanism, romantism, impresionism, expre­sio­nism, cu­bism, dadaism, suprarealism, postmodernism etc. Literatura cu toate curentele și tendințele, și, în fapt, toate științele și toate formele de exprimare a cunoașterii (gnosticism).
Această situație complexă obligă lingviștii din toate culturile lumii la o mai detaliată analiză privind dezvoltarea limbilor sub influența acestui curent din zona derivaționismului prin sufixe. În caz contrar o să trebuiască să recunoască o rămânere în urmă impardonabilă. În lucrări de specialitate din diverse domenii s-au impus chiar în fondurile principale de cuvinte expresii absente din dicțio­nare. Un fel de izolaționism științific, un lingvism sărăcăcios, vor zice unii critici ai fenomenului, sau un minimalism, un incrementalism într-un context de suprematism esențializat. Iar dacă dintre toți cunoscătorii vor fi foarte puțini cei ce înțeleg ismele mai rare, măcar dicționarele să le conțină. Altfel pot surveni situații paradoxale sau ultraparadoxale când copii pa­sionați de dinamica vocabularului
să-și întrebe profesorii ce înseamnă agramatism, antropotropism, șiism, invenționism, pietism etc.
Nu știu dacă cel mai utilizat concept din această categorie e turism sau autoturism, dar știu că speoturism, hipoturism și selenoturism sunt atât de rare, încât numai optimismul le poate susține în viață. Dincolo de aceste speculații de lingvistică apli­cată și sociolingvistică, se întinde terenul inundat de ismele „neno­ro­cite” foarte prezente în vocabularul contemporan: terorism, extremism, totalitarism, anarhism, arivism, fanatism, banditism ş.a.
Oare sub presiunea atâtor isme ce au invadat viața noastră mai putem aspira, pe palierele idealismului la o revenire la normalism? Vom trăi și vom vedea. Dacă vom trăi. Vom auzi cum vor grăi și cei crescuți sub umbrela noilor mimetisme ce ne pe­cetluiesc viața în analfabetismul cultural contemporan!