Biblioteca de idei / Moştenirea steinhardtiană…

Moştenirea steinhardtiană constituie un element de patrimoniu de o mare valoare culturală. Plusurile aduse pe piaţa ideilor prin lucrările de cercetare doctorală din ultimii ani, care au în vizor aspecte sectoriale din opera marelui scriitor şi cărturar, contribuie la deschiderea unor noi orizonturi vizionare şi lărgesc aria de cuprindere a unor aspecte care se relevă drept subiecte trainice.

Se preconizează că ediţia integrală a operei lui N. Steinhardt va avea 21 de volume, dintre care au apărut 17. Dar e foarte clar că cercetătorii implicaţi în această mare lucrare academică nu se vor putea opri la acest reper. Evident că vor trebui exploatate piste noi de cercetare, vor fi necesare şi lucrări comparative sau structural-axiologice, se vor impune metodologii moderne pentru a realiza ceea ce opera Gânditorului Delarohia permite, în speţă casete teologice şi educative, extrase aforistice, clarificări fenomenologice, decriptări hermeneutice etc.

Simt că din viitor ne zâmbeşte şi o zare de lumină ce vine dinspre cazuistica similară din ţară şi străinătate. N. Steinhardt nu a fost singurul evreu deştept care şi-a lăsat credinţa şi a intrat pe porţile ortodoxiei. Şi cazurile celelalte sunt exemplare, dar cazul Steinhardt este vocal prin sine, elocvent prin prudenţă şi excelent prin fluenţă. N. Steinhardt devine, astfel, vârf de caz-simbol şi gen proxim pentru o nouă definire a destinului uman ce se înscrie activ şi responsabil în mrejele unei deveniri sublime. Nu vreau să se creadă că forţez porţile cuvintelor, nu cred că pot fi judecat de părtinirea „prietenilor”, dar simt în cazul Steinhardt o eliptică a universului uman din secolul douăzeci, o traiectorie încărcată de semnificaţii mitice şi mistice, un destin uman, simplu, asumat major pe coordonatele esenţiale ale unei relaţii speciale cu dumnezeirea şi cu cultura pe care oamenii cu adevărat har o fac pentru ei şi ceilalţi.

Da, dragii mei, grăiesc pătruns de această idee! N. Steinhardt e mult mai mult decât s-a putut descoperi în opera sa până acum. N. Steinhardt e un produs al unui Proiect Divin. Dumnezeu şi-a ales un popor, L-a însoţit o vreme cu ajutorul şi voinţa Sa, dar mai apoi a trebuit să reverse Imperiul binecuvântărilor asupra întregului neam omenesc. Totul arată însă că Divinitatea nu părăseşte „linia”, că orizontul mântuirii cuprinde cazuri exemplare, prototipice, şi că etape sau episoade precum cel „jucat” de Nicu Steinhardt se relevă prin sine şi grăiesc concludent despre scopurile divine. Creatorul i-a arătat evreului silitor N. Steinhardt un drum nou. El L-a îndreptat spre Mănăstirea Rohia. Ale Lui sunt scopurile… Cazul N. Steinhardt în felul acesta e doar un mijloc pentru atingerea acestor scopuri.

Am aruncat ideea! Devoraţi-o! Am pus-o în calea tuturor! Vânturaţi-o! Cred în ea şi, dacă nu e adevărat, va pieri ca idee! Dar dacă e cum spun, n-o veţi putea opri! Aşa cum grăit-a şi înţeleptul Gamaliel.