Biblioteca de idei. Literatura sapiențială

Circulă pe internet variante diferite cuprinzând „aforisme din toate timpurile”, cu specificarea „colecție completă”. O imposibi­litate reală și un titlu de mândrie fără niciun rost.
Aforismele pot fi gânduri disparate cu valoare sapiențială, dar, oricâte ar fi adunate, nu formează o corporalitate unitară. Iar calculatorul, oricât ar fi de harnic, va reuși doar să „adune” nu și să facă din aceste „gânduri înțelepte” ceea ce Lucian Blaga numea atât de simplu și de frumos „pietre pentru templul meu”.

Există o cutumă în lumea civilizată care precizează că cel mai înțelept om al tuturor timpurilor ar fi fost Solomon. „Pildele” sau „Cartea pro­verbelor” ce-i sunt atribuite dau consistență sapiențială unei scrieri totale cum sunt „cărțile sfintelor scripturi”. Iar dacă Solomon este cel care a ridicat lui Dumnezeu cel mai frumos Templu, pe cale de consecință, la vremuri nepotrivite pentru astfel de „ridicări” și în situații neprivilegiate pentru edificări monumentale, ne rămâne calea de a construi în noi propriile temple, cu fărâmele de înțelepciune pe care le putem aduna din experiențele de viață și din cărți.
Sunt sceptic cu astfel de „opere complete”, nu doar pentru „integralitate”, cât, mai ales, pentru „utilitate”. Îmi aduc aminte de lucrarea de peste o mie de pagini publicată de Theofil Simenschy – Un dicționar al înțelep­ciunii. Ediția întâi, apărută în anii 1971-1975, a fost îngrijită de Mihail Grădinaru, iar ediția a doua, cu subtitlul „Cugetări antice și moderne”, de Cicerone Poghirc (! unul din marii învățați ai aromânilor din toate timpurile!), a văzut lumina tipa­rului la Editura „Junimea” din Iași în 1979.

Lucrarea aceasta era un „monument” adevărat de literatura sapiențială. O colecție de aproape 6000 de cugetări, în original și în traducere, grupate sub 780 de titluri și luate din 680 de opere aparținând la peste 400 de autori, în 14 limbi. Theofil Simenschy (1892-1968) a muncit pentru această antologie tematică timp de 56 de ani, iar cei care l-au avut profesor măr­turiseau că îndemnul „luați creionul și notați” avea în vedere o schimbare vectorială dialectică. Nu trebuie citite „cărțile bune”. Căci „toate cărțile sunt bune”, iar dacă am avea chiar trei existențe, tot nu ar fi suficient pentru a le citi pe cele „foarte bune”. Profesorul a cunoscut perfect 11 din cele 14 limbi de „culegere” și a extras singur aceste „perle” de înțelep­ciune. La celelalte trei limbi (ba­­bi­lo­niana, egipteana și chineza) a fo­losit surse bibliografice referen­ția­le, dar acest lucru era și firesc, pentru limbi atât de vechi.

Cum arată așa-zisele „Colecții complete” de pe internet în comparație cu „dicționarul de înțelepciune” al profesorului ieșean Simenschy? Ca o adunătură de praf din toate materia­lele necesare unei construcții monumentale în opoziție cu un depozit de materiale de construcție, în care fiecare rocă ornamentală își păstrează frumusețea și virginitatea litotropică. Nimic exagerat, căci așa stau lucrurile. În spatele fiecărui gând din cele 6000, filologul și filosoful truditor a transpirat cercetând, iar cei care i-am cunoscut stilul și opera, atunci când deschideam cartea la un anumit titlu și citeam un text în română și în limba originară, simțeam în noi pornirea de a ni-l imagina pe gânditorul înțelept în pozițiile sale de asumare și asimilare a celor mai alese sclipiri ale minții umane, lăsate moștenire spre a ne fi de folos tuturor urmașilor.

Literatura sapiențială poate fi preocuparea fiecărui om. Cu creionul sau cu pixul în mână, o „notiță de gând” ne poate ajuta să edificăm omul din noi, atât selectând din „culegeri foarte bune”, cât și culegând noi personal din „cărți foarte bune”.