Biblioteca de idei / La Porolissum

De regulă, arheologul este şi arheodoct. Adică ştie de ce sapă într-un anume loc şi intuieşte ce va găsi. Am vizitat recent împreună cu soţia mea şi cu Familia Ştefan şi Marta Marinca de la Limerick (Irlanda) Cetatea de la Porolissum. Mai corect ar fi trebuit să spun că i-am dus pe prietenii, care mereu îmi vorbesc despre Budeşti şi Groşi, acolo unde m-am născut eu, la Moigrad-Porolissum, cel mai nordic municipiu roman, capitală a Daciei Porolissensis.

Un nepot de-al meu, Sorin Tamba, cu doar opt clase la activ şi pe post de paznic, ne-a făcut o „istorie” impresionantă, dublată cu trimiteri la geografie, topografie şi alte ştiinţe, învăţate de la cei care, în decursul timpului, au „prospectat” această minunată bogăţie istorică a patriei (Nicolae Gudea, Alexandru Matei ş.a.). Pe şantierul de săpături erau mai multe echipe de arheologi, în frunte cu Dan Tamba (fost prefect al Sălajului) şi dr. Coriolan Horaţiu Oprean, director adjunct al Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, al cărui director este acad. Marius Porumb, băimăreanul nostru.

Gândul mi-a zburat „acasă”, pe şantierul din Baia Mare, unde arheologii noştri se bucură că, prin prisma ultimelor descoperiri de lângă Turnul Ştefan, s-ar putea să crească vârsta oraşului Baia Mare cu circa o sută de ani!

La Porolissum vârstele sunt foarte clare. Doar detaliile relevate în anii copilăriei mele de academicianul Constantin Daicoviciu, primul „explorator” de la Moigrad, se completează cu noi şi noi artefacte. Şi noul proiect de valorificare a întregii zone, care va deveni în scurt timp cel mai amenajat perimetru istoric antic din România! Lucru ce mă bucură, pentru că Porolissum este pentru mine mai mult decât era vechea Arcadie la greci. Este chiar „osatura” sufletului meu, mereu înflăcărat de luminile cunoaşterii Istoriei, Limbii şi Neamului Românesc!