Biblioteca de idei / Jocul cuvintelor magice

Mi-e prieten Adam Pusloji, dar mai prie­tene poeziile sale! Mi-e prieten Vasile Dâncu, editorul de la „Școala Arde­leană”, dar mai prieten șiragul său de gânduri bune prin care ne aduce în față valori marcate de pecetea vredniciei! În 2016 Adam Pusloji a fost invitat de onoare al Festivalului Internațional de carte TRANSILVANIA, ediția a IV-a, ținut în Piața Unirii din Cluj-Napoca, organizat de Vasile Dâncu. Iar volumul lui Adam „Inscripții abrupte”, tipărit cu sprijinul Consiliului Județean Cluj, sub egida Bibliotecii Județene „Octavian Goga”, a fost cadoul gazdelor pentru cel ce a onorat Ardealul Cultural cu întreaga sa anvergură de valah. Căci Adam Pus­loji, „poetul cel viu” din Serbia este în același timp și membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și Membru de Onoare al Academiei Române (din 7 februarie 1995). A tradus în sârbă creații din: Eminescu, Blaga, Ion Barbu,Tudor Arghezi, George Bacovia, dar și poeți contemporani precum Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Geo Bog­za, Adrian Păunescu, Ioan Flora, Mircea Dinescu…
Adam Puslojić este în stare să adune cu­vintele limbii române și să le pună în aranjamente de jocuri magice, din care rezultă construcții inedite. Bacovia este „un rege al versului sonor și adverbial românesc”. În poemul „Azi în Europa” suntem poftiți să astupăm potopul gurilor „cu vin de Recaș / nu cu vină / de la Haga / spre Dumnezeul de jos”. Activat de toamne poetul este cuprins de un „dor brusc” pentru „Craina Timocului nostru viu”. Iar explicația acestei porniri e uimitor de simplă: „numai și numai pe-aici / am o distanță necesară / de Vasko Popa și Nichita...”.
Și plimbându-ne pe Dunăre, pe la Felix Romuliana sau Tabula Traiana, la Bacău sau Suceava, puțin și prin Maramureș, Adam Puslojić slujește reperele sale de statornicie românești într-o frățească reculegere atemporală, ca un Baba Novac aducând în desagă litere, spre a prinde contur noi cuvinte, mai ales din rândul celor care au fost cândva mari proprietari de sensuri verticale și au ajuns despuiate de rostire poetică.
Te salut, Adame, ca pe un frate mai mare și ca pe un valah autentic, președinte ce ești la Asociația de Creație și Prietenie „Frăția sârbo-română” de la Belgrad! Și te salut, Vasile, ca pe un frate mai mic, ardelean autentic din Runcu Salvei, care ros­tuiești cu migală spațiile, spre a nu ne mai despărți nimicul de lucrurile esențiale.