Biblioteca de idei / Iosif Herțea - un caz tipic de „alchimie genetică”

Există o „alchimie” a geneticii fiecărui om. Iar în Transilvania, cu mult mai multă relevanță, dacă privim „filierele” prin care trec rădăcinile noastre determinative. Mă fascinează de multă vreme această panoramă a devenirii fiecărui individ, și văd în „desișul” de amestecuri genetice exact elementul de forță, care poate realiza noua chimie a modelărilor.
Parcurg cu sete, de câte ori am ocazia, surse de cunoaștere despre biografia unor contemporani ce și-au statornicit ființa în admirația noastră colectivă.
De câteva luni citesc și recitesc, spre exemplu, lucrarea realizată de Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, „IOSIF HERȚEA – vrăjitor de sunete ciudate”, apărută în 2004 sub egida Fundației Culturale „Camil Petrescu” și a Revistei „Teatrul azi”. Voi decupa din răspun­surile domnului Herțea, date sub formă de interviu chiar în primul capitol al cărții intitulat „Omul cu obiecte cân­tătoare”.

„… M-am născut într-un sat de mineri, numit Firiza de Jos (suburbie a orașului Baia Mare)… atracția mea pentru instrumentele muzicale și pentru jucăriile tradiționale își are rădăcinile în copi­lărie… Tata era contabil la topitoriile Minelor și Uzinelor Statutului din Firiza, fiu de țărani musceleni, născut la Nămăiești… Bunicul dinspre mama – armean maghiarizat (pe nume Medyesi Gerhard) – era proprietarul unui han turistic în Firiza și al unei păduri în Lăpușul Românesc… Bunica (Irina Antonica Scheiwart) – născută la Budapesta, într-o familie creștină (după tatăl ei)… Tatăl tatălui meu, Iosif, era originar din Săliștea Sibiului, stabilit în Muscel. Bunica (Maria, născută Catană) era „pământeancă” și meșteră în țesutul și croitul fotelor și iilor rucărene, meșteșug preluat și de mătușile mele (Maria și Elisabeta), pe care l-au practicat până la sfârșitul vieții lor… Datorită mamei
ne-am apucat – eu, fratele și sora mea – de muzică… (La Liceul de Muzică din Cluj) m-am îndrăgostit de profesorul de violoncel G. Iarosevici. Provenea dintr-o familie de nobili ruși din Odessa, re­fugiată în 1917 în România… modelele adolescenței mele au fost profesorii G. Iarosevici și Ion D. Sârbu…”.

La aceste combinații genetice decupate din arborii genealogici ai familiilor origi­nare se adaugă apoi o uriașă combi­na­torică de influențe mentoriale și colegiale, pe care o vom specifica în alte ocazii. Dar lucrurile sunt foarte clare și limpezi: în personalitățile noastre cardinale se „topesc”, ca într-un creuzet de platină, expresii genetice diverse, mentalități bine cristalizate, potențialități latente care forțează destinul spre a rea­liza o maximizare a tuturor acelor elemente din „sistemul radicular” al fie­căruia ce n-au putut obține la vremea potrivită concretețea dorită!